Ministrul Economiei, dl Codrut Seres, a anuntat, nu fara o anumita euforie, ce este iscata in general de marile realizari, ca vor fi stopate vanzarile de energie electrica de la producatori de stat catre consumatori de stat prin itermediari privati. O realizare poate ca ar fi, intrucat s-ar lua de la gura „baietilor destepti” – cum ii numea odata, in vremuri imemoriale, dl Basescu, pe cei ce cumpara electricitate ieftin si o vand scump – unul din ciolanele la care rodeau cu nesat.
Unii s-au repezit sa spuna ca astfel li s-ar veni de hac „baietilor destepti”. Doamne pazeste! Acestora nu le vine nimeni de hac! Orice comisii parlamentare si DNA-uri li s-ar pune pe cap! I-a facut uitati si dl Basescu la scurt timp dupa ce se zborsise la ei de credeai ca-i va face ferfenita! Baietii prospera intr-o veselie cu profituri de milioane si chiar zeci de milioane de dolari la afaceri tot de milioane si zeci de milioane de dolari, adica, mai precis, cu rate de profit ametitoare prin simple frecaturi de hartii din birouri, altminteri somptuoase.
Marea afacere a cumpararii de catre „baietii destepti” de energie electrica ieftina de la producatori de stat (caci altii decat de stat nici nu exista) si a vanzarii acesteia la consumatori de stat cu mult mai scump – afacere despre care o minte sanatoasa nici nu putea crede ca exista si care, cel mai probabil, a fost inventata dupa interventia dlui Basescu, ca o dovada a cat de patrunsi au fost „baietii destepti” de mustruluiala prezidentiala – era poate doar cea mai scarboasa. Dar nu este nici singura si nici cea mai importanta dintre afacerile derulate de acestia. Asa ca, si daca se reuseste oprirea acestei „afaceri” – urmand ca societatile proprietate de stat sa incheie contracte directe cu producatorii, repetam, toti de stat -, „baietilor destepti” le raman halcane imense din care sa se infrupte!
De fapt, „baietii destepti” actioneaza legal in virtutea unei aiureli inspaimantatoare, cu consecinte dramatice pentru micul consumator roman, impuse de Uniunea Europeana si denumite insidios „liberalizarea pietei energiei”. Ce liberalizare ar putea exista pe o piata unde producatorii sunt toti de stat si pe deasupra mai sunt si neomogeni prin determinari nu tehnologice, ci naturale?! Ce concurenta ar putea exista intre producatori termo care scot electricitatea la costuri de 50-90 dolari MW si producatori hidro care scot electricitatea la vreo 10-15 dolari MW, obtinand, din ratiunea de a strange bani de investitii, autorizatia de a vinde la 20 dolari MW?! In conditiile in care pentru acoperirea consumului este nevoie de intreaga energie electrica produsa – atat de cea ieftina, indeosebi din surse hidro si nucleare, cat si de cea scumpa, din surse termo -, asa-numita liberalizare a pietei energiei se transforma intr-o jalnica farsa, in care intermediari („baieti destepti”) iau (desigur, pe hartie) electricitate din surse ieftine, indeosebi hidro, dar si de la unele termocentrale ce o scot la costuri mai acatarii, si o vand scump la diferiti consumatori, asa-numiti „eligibili”, respectiv consumatori care, prin marime, au dreptul, potrivit reglementarilor stabilite, sa-si aleaga furnizorul. Nu mai spunem ca unii iau energie electrica din surse hidro (la 20 dolari MW) si o vand la export (cu 30-35 dolari MW), aceasta chemandu-se ca fac afaceri! In timp ce consumatorii casnici – considerati deocamdata „captivi” (adica nu-si pot alege furnizorul) si care vor ramane practic „captivi” si cand nu vor mai fi considerati teoretic asa – platesc deja peste 10 centi kW (respectiv peste 100 dolari MW) si-l vor plati mereu si mereu mai scump – atentie! – in numele „acoperirii costurilor”. Ale cui costuri? Cumva ale sistemului energetic per ansamblu?!
Pai, daca se fac socoteli „per ansamblu” in ce priveste costurile, de ce nu se procedeaza la fel si in ce priveste preturile (adica tarifele la consumatori)?! Mai precis, de ce electricitatea produsa mai ieftin, indeosebi din surse hidro, nu este contabilizata in intregime ca aport la ansamblul sistemului pentru a se cobori pe cat posibil tarifele per ansamblu?! Cu atat mai mult cu cat ieftinatatea electricitatii din aceste surse provine din conditii naturale lasate de Dumnezeu, beneficiile trebuind sa apartina populatiei. Si sa nu uitam ca valorificarea acestor conditii naturale s-a facut in urma unor investitii imense realizate prin eforturile tot ale populatiei!
In loc de toate acestea, se da posibilitate unor intermediari – care n-au nici o contributie si care n-au depus nici un efort – sa preia, desigur pe hartie, cantitati masive de electricitate din surse ieftine si s-o plaseze unor consumatori privilegiati, inghesuindu-si buzunarele cu bani nemunciti! Este aproape neverosimil! In mod incredibil, acesti intermediari sunt considerati „piata” insasi in sistemul impus de Uniunea Europeana! De aceea dl Basescu i-a facut uitati pe „baietii destepti”. Care, sa fie clar, oricat ar fi ei de rai, nici n-ar fi putut exista daca nu era impus sistemul numit debusolant „liberalizarea pietei energiei”, in loc sa i se spuna cu numele adevarat: jaf organizat pe seama populatiei. Si la fel de clar: nu este mai putin jaf daca asa se petrec lucrurile si prin Uniunea Europeana!
Problema este deci cu mult mai grava si mai profunda, si nu este doar aceea ca niste intermediari privati au luat de la stat si au vandut la suprapret tot la stat. In Romania se va discuta la nesfarsit doar despre acest ultim aspect, dar nu si despre problema in sine, pentru ca aceasta decurge dintr-un sistem recomandat (sau impus) de la Bruxelles si aplicat in Romania in cel mai clientelar mod posibil. Sistem in virtutea caruia vom plati in beneficiul unor privilegiati electricitatea mereu si mereu mai scump.