Pentru acest an, Ministerul Agriculturii se asteapta la o supraproductie de grau. O recolta buna, insa aceeasi veche problema! Pretul oferit aproape ca nu acopera nici macar cheltuielile de productie ale taranilor. Graul din vechea recolta se vinde la preturi de nimic, graul din noua recolta bate la usa, iar oficialii nu au nici o solutie pentru evitarea uneri noi crize.
La noi, la romani, parca este un facut. Daca ne da Dumnezeu prea putin, nu este bine, daca ne da prea mult, iarasi nu este bine. Cam asa stau lucrurile si in ceea ce priveste productia de grau. Anul trecut s-a obtinut o productie record de 7,8 milioane de tone, conform raportarilor oficiale, si a iesit un mare tambalau pentru ca preturile oferite nu acopereau nici macar costurile de productie. In acest an, cand se estimeaza obtinerea unei productii de circa 7 milioane de tone, situatia are mari sanse sa se reediteze.
Multi dintre agricultori au refuzat atunci sa-si vanda productia samarilor, iar acum o cantitate insemnata din recolta anului trecut zace pe la tarani in hambare si poduri. In lipsa interventiei statului, care are parghiile necesare pentru reglarea corecta a pretului pe piata, dupa cum arata cererea si oferta acum, taranii au slabe sperante sa primeasca ceva mai mult ca anul trecut, desi lucrarile agricole s-au scumpit binisor de atunci. Unii dintre ei, care nu vor fi stransi cu usa sa-si plateasca ratele si dobanzile la banci, vor prefera sa nu-si vanda graul sub pretul minim de 5.500 lei kilogramul, dar cei mai multi ce vor face? Vor fi fortati sa-si dea pe mai nimic munca. Pentru a nu mai facilita aparitia situatiilor din anii trecuti, cand pretul oferit taranilor nu era decat o bataie de joc, in aceasta perioada, cand recolta bate la usa, producatorii au cerut guvernului si Ministerului Agriculturii sa utilizeze instrumentele de reglare a pietei pe care legea i le ofera. Sa preia productia, pana la un nivel de minim 1,5 milioane de tone, la un pret care sa asigure si producatorilor un profit si acordarea unor prime de export in cazul in care acestea vor fi realizate. Nu in ultimul rand, pentru a descuraja importurile, care de ani de zile distorsioneaza piata interna, producatorii solicita introducerea unei taxe temporare de protectie, solicitare justificata si prin faptul ca producatorii din statele exportatoare primesc subventii mari in comparatie cu cei autohtoni.
Pentru a-si acoperi cheltuielile si a obtine un mic profit, producatorii agricoli s-ar multumi si cu un pret de 5.500 lei/kg, in conditiile in care cheltuielile totale pentru un hectar cultivat cu grau s-ar ridica la circa 17.750.000 lei, iar productia ar fi de 3.500 kg/ha. Cei 5.500 lei/kg le-ar asigura un profit minim de circa 1.000 lei/kg. Anul trecut pretul de referinta a fost stabilit tot la 5.550 lei/kg, dar in realitate pretul oferit pe piata a fost mult mai mic, ajungand chiar la 3.500 lei/kg.
