23.2 C
București
joi, 20 iunie 2024
AcasăInvestigații România LiberăAjutor pentru 900.000 de datornici sau păcăleală pentru 5.000.000 de contribuabili?

Ajutor pentru 900.000 de datornici sau păcăleală pentru 5.000.000 de contribuabili?

“Stimularea consumului” era de câteva săptămâni obiectivul declarat al Guvernului, chiar dacă ultimele date oficiale arată totuşi o creştere uşoară a acestui indicator în 2013 pe seama ascensiunii neaşteptate din decembrie (creştere de peste 6% mulţumită pachetul de marketing Black Friday & Moş Crăciun). În principal, autorităţile vor să stimuleze economia (consumul  reprezintă aproximativ 80% din PIB) lovită de creşterea accizelor la combustibili prin credite fiscale acordate debitorilor sufocaţi de datorii, scutiri de taxe pentru profitul reinvestit şi stimulente oferite companiilor ce fac noi angajări. Nu se mai pomeneşte nimic de noi reduceri ale TVA la alimente (carne, lactate) deşi reducerea de la pâine şi produse de panificaţie a determinat scăderea inflaţiei şi economiei la negru.

În cazul debitorilor, vorbim de o reeşalonare a creditului astfel încât valoarea ratei lunare să scadă considerabil timp de 2 ani pentru cei cu venituri sub salariul mediu net pe economie. După acest interval, debitorul va plăti timp de alţi 2 ani rata veche plus fracţiunea de principal de care fusese scutit (băncile nu renunţă la dobândă în primii 2 ani ci doar la fracţiunea din principal ce intră în componenţa ratei e redusă). Acest efort va fi însă acoperit de Guvern, care va acorda o scutire din impozitul pe venit în anii 3 şi 4 în limita a 200 lei/lunar. Pe scurt, îţi poţi reduce rata timp de 2 ani iar în următorii 2 ani Guvernul îţi va achita majorarea faţă de valoarea iniţială a acesteia acceptând să-ţi reducă impozitul pe venit.

Se remarcă în acest context că principalul beneficiar al măsurii de stimulare a consumului prin reducerea ratelor debitorilor cu împrumuturi care n-au ajuns încă în stadiul de credite neperformante (la peste 90 de zile de întârziere banca trebuie să provizioneze creditul) este sectorul bancar. Băncile vor primi din partea statului timp de 2 ani dobânzile aferente creditelor rescadenţate pentru că toate împrumuturile care se vor încadra în această categorie vor ajunge cu doi ani mai tărziu la scadenţă. Este un efort aproximat de ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, la 0,1% din PIB (aproximativ 130 milioane euro), dar estimarea se poate dovedi ulterior prea pesimistă, precum valoarea încasărilor din impozitul pe stâlp. Astfel, dacă am lua în considerarea o DAE medie la creditele rescadenţate de 10%, un număr mediu de debitori care vor profita de această “oportunitate” de 1 milon şi o valoare medie a soldului creditelor echivalentă cu 5.000 euro, cele 20% de procente colectate de bănci suplimentar timp de 2 ani înseamnă per total 1 mililard euro împărţit în 2 ani de scutiri fiscale. Cu alte cuvinte, Liviu Voinea subevaluează de câteva ori impactul bugetar al acestei măsuri.

Altfel spus, Guvernul recirculă nişte bani din buget parcându-i în final în sectorul bancar, cu speranţa că se va alege măcar cu ceva TVA. “Îi ajutăm pe oamenii care au rate şi care pot să treacă în aceşti doi ani mai uşor peste perioada respectivă. S-a întâmplat acest lucru în Spania, se întâmplă şi în alte ţări. E pentru oameni, nu e pentru bănci. Nu scoatem niciun ban din buget, e vorba de aproape 4 miliarde lei care, în loc să stea în bănci, stau la oameni pentru consum şi se reeşalonează pe cei doi ani”, a spus premierul Ponta marţi, “uitând” că banii vor ieşi din buget ulterior, din 2016. Prin urmare, debitorii cu ratele scăzute ar urma să se năpustească să cumpere mai mult în loc să economisească- activitate descurajată hotărât în ultima vreme de BNR prin reduceri repetate ale dobânzii de politică monetară şi de bănzile comerciale prin randamente de 2-3% la depozite. Nu miră pe nimeni că FMI-ul şi-a dat acordul, potrivit premierului Ponta, pentru aplicarea acestei strategii de stimularea consumului, câtă vreme instituţia internaţională a susţinut în reptate rânduri interesele sectorului bancar.

“Asistăm de ceva vreme la o ofensivă de sprijinire a sectorului bancar-vezi reducerea rezervelor minime obligatorii, mutarea tranzacţiilor cu cash prin conturile bancare (prin asta băncile vor câştiga cam 100 milioane euro) şi acum această nouă măsură de stimulare a consumului. Probabil că mulţi se vor lăs păcăliţi de uşurarea temporară a efortului de rambursare a datoriilor, uitând că petrecerea ţine doar 2 ani. Legat de scutirea de taxe pentru profitul reinvestit, nu-i văd utilitatea. Se încasează 21% din impozitele aferente profiturilor reale în schimb rata de încasare a impozitelor pe muncă ajunge la 88%. De ce scutim capitalul şi nu încurajăm munca? Nu cred că mai este spaţiu şi pentru reducerea CAS în acest an” spune analistul Ilie Şerbănescu.

Faptul că reducerea ratelor urmează să opereze din plin în anul electoral 2014 iar scutirile fiscale abia din 2016 arată destul de clar care au fost obiectivele urmărite de autorităţi. Ce alternative erau la îndemână pentru a stimula pe termen lung cererea din economie? În primul rând, reducerea CAS (mai mulţi bani la dispoziţia tuturor angajaţilor nu numai în buzunarele unei părţi a acestora-cei cu datorii). Am putea vorbi apoi de un sistem de cupoane valorice oferite salariaţilor şi pensionarilor pentru achiziţii  în cadrul unui program “Fabricat în România” relansat (asta ar echilbra pe termen lung raportul importuri/exporturi afectat de orice puseu de stimulare intempestivă a consumului).

“Prababil că băncile sunt avantajate prin pachetul de măsuri al Guvernului, mai ales având în vedere rata mare a împrumuturilor neperformante cu care se confruntă. Există percepţia că economia poate fi impulsionată prin creşterea cererii agregate, vezi şi refacerea salariilor bugetariilor, creşterea salariului minim, etc. Cred însă că un efect pozitiv pe termen lung s-ar fi obţinut prin reducerea CAS-urilor mai degrabă decât prin măsura temporară a reducerii ratelor la credite” este de părere analistul Aurelian Dochia.

“Economia va stagna exact în an electoral. Din cauza lipsei de investiţii şi interes pentru mediul de afaceri din 2013, Guvernul nu poate apela în 2014 decât la măsuri pe termen scurt de stimulare artificială. Pachetul de măsuri propus de autorităţi reprezintă un truc electoral. Pe de-o parte taxează suplimentar întreaga economie (taxa pe carburanţi, n.n) cu impact semnificativ asupra venitului disponibil al celor cu venituri sub medie, pe de altă parte le amână o perioadă ratele bancare împingându-i spre consum. Din consumul suplimentar tot Statul se îndestulează apoi prin taxe “beneficiarii” urmând să plătească mai târziu pentru “oportunitatea” oferită” spune analistul Lucian Isar.

Politici economice: una caldă, alta rece

În ultimile luni Guvernul a adoptat o serie de măsuri – inclusiv cele anunţate ieri – contradictorii din punct de vedere a efectelor economice. În timp ce scutirea de impozit pe profitul reinvestit sau subvenţionarea a 50% din cheltuielile cu salariile ale firmelor ce crează peste 20 de locuri de muncă pot fi considerate măsuri de încurajare a economiei, altele, precum taxa pe stâlp sau accizarea suplimentară a carburanţilor, sunt, dimpotrivă măsuri penalizatoare la adresa agenţilor economici. Cocktailul poate fi înţeles doar prin prisma dorinţei statului de a strânge bani la buget cu orice preţ, simulând însă preocuparea sa pentru soarta micilor firme.

Acciza la carburanţi creşte din aprilie

După ce preşedintele Traian Băsescu a anunţat că nu intenţionează să semneze un memorandum cu FMI care să cuprindă obligativitatea părţii române de a majora accizele la carburanţi cu cei 7 eurocenţi, premierul Victor Ponta a găsit modalitatea de a împăca capra cu varza. Acciza se va majora, dar măsura nu va fi prevăzută în memoradum. Acciza de 7 eurocenţi va fi introdusă din aprilie la benzină şi motorină, iar preşedintele Traian Băsescu va semna documentele pentru ca acordul cu FMI să redevină operaţional, deoarece memorandumul nu va include această măsură, a declarat marţi premierul Victor Ponta. Acesta a oferit şi o interpretare personală a poziţiei preşedintelui faţă de acciză. Ponta susţine că opoziţia lui Traian Băsescu nu ar privi de fapt atât accizarea suplimentară a carburanţilor, cât menţionarea măsurii în memorandum. “Preşedintele ştie că e acciză, dar nu vrea să o vadă în faţa ochilor când semnează. Şi mie mi se pare copilăresc, dar important e să semneze. Preşedintele a spus că semnează scrisoarea şi memorandumul dacă nu se trece nimic despre acciză, că acciza e deja o taxă în vigoare”, a spus Ponta.

Reamintim că efectul accizării suplimentare a carburanţilor cu 7 eurocenţi, la care se va adăuga şi TVA, combinat cu modificarea mecanismului de conversie a valorii accizei de la euro la lei ar putea scumpi carburanţii cu 30 până la 80 de bani pe litru, estimarea optimistă aparţinând, desigur Guvernului.

O altă măsură – neclară atât timp cât nu au fost oferite detalii- priveşte susţinerea acordată firmelor care creează minimum 20 de locuri de muncă.

“Pentru companiile care creează minim 20 de locuri de muncă, statul va plăti jumătate din valoarea totală a cheltuielii salariale. Deci, nu e vorba de o scădere a impozitului sau a contribuţiilor sociale, e vorba de jumătate din cheltuiala salarială, din tot ce în limbajul comun înseamnă salariul pe care îl plăteşte angajatorul privat”, a spus Ponta. Potrivit premierului, susţinerea statului va veni pentru salarii cel mult egale cu media salariului pe economie. Apare însă întrebarea: de ce ar angaja un întreprinzător 20 de oameni dacă afacerea sa nu prosperă? Ajută măsura un întreprinzător cu afaceri în dificultate şi care se chinuie să asigure salariile angajaţilor săi existenţi? În final, nu vor fi ajutaţi prin această măsură tot cei ale căror firme merg bine? In plus, ajutorul riscă să ducă la apariţia unor fraude, de genul angajării fictive de personal.

Schema de ajutor va fi valabilă timp de şapte ani, cu începere de la 1 iulie 2014. Normele de aplicare vor fi prezentate la începutul lunii aprilie, astfel încât să fie posibile preînscrieri până la 1 iulie.

Conform sistemului pregătit de autorităţi, firmele vor achita întregul cost salarial pentru locurile de muncă nou-create, dar vor deconta trimestrial jumătate din acest cost. Condiţia, atât pentru firmele nou-înfiinţate, cât şi pentru cele aflate deja în funcţiune, este să fie create minimum 20 locuri de muncă. Firmele care creează minimum 20 locuri de muncă într-un an pot apela la această schemă de ajutor şi pe parcursul următorilor ani de aplicare a sistemului, în aceleaşi condiţii.

O ultimă măsură priveşte introducerea, cu începere din iulie,  a scutirii de impozit pe profitul reinvestit. Metodologia de aplicare va fi redactată până în aprilie, la următoarea misiune la Bucureşti a Fondului, a anunţat premierul Victor Ponta.

“În scrisoarea de intenţie şi în memorandum vom avea trecut foarte clar faptul că, în cursul următoarei misiuni, din luna aprilie, până atunci, Guvernul vine cu măsurile şi metodologia de implementare de la 1 iulie a scutirii de impozit a profitului reinvestit”, a spus Ponta. Marea întrebare rămâne: va determina scutirea acordată firmele să scoată la suprafaţă profiturile reale, diminuate artificial până la acest moment pentru a nu plăti impozit pe profit statului?

Cristian Păun: Trebuie stimulată producţia, nu consumul

“Obsesia politicianului pentru stimularea consumului este legată strâns de obsesia pentru mai mulţi bani la bugetul statului. TVA este principala sursă la bugetul statului. Nu există consum, nu există nici încasări fenomenale la bugetul statului şi, implicit, nici bani de tocat şi de alocat politic.

Stimularea consumului nu se poate face decât înţelegând că înainte de a fi consumator trebuie să te implici direct în schimbul de bunuri şi servicii. Adică nu trebuie să fim obsedaţi de stimularea consumului ci de stimularea producţiei. Stimularea producţiei nu se poate face fără două ingrediente: fără o fiscalitate redusă şi prietenoasă şi fără stimularea economisirii (nu a creditării). Libertatea economică este esenţială pentru a permite la cât mai mulţi dintre noi să ne găsim prosperitatea. Economisirea reală permite capitalurilor să ajungă pe piaţă într-o cantitate suficientă pentru a finanţa bunuri de capital.

Atunci când sufoci o ţară în taxe (inclusiv pe bunuri de capital) şi când dai prioritate celor care s-au creditat de la bănci salvându-i nu ai cum să obţii o stimulare a producţiei ci, dimpotrivă. Producţia locală nu se va forma într-un ritm suficient ca să ţină pasul cu consumul pe care îl stimulezi prin ajutoare de stat sau, altfel spus, prin bani paraşutaţi în economie din neant pe post de cadouri electorale. Consecinţa va fi: creşterea inflaţiei (bunurile locale nu se produc dar consumul este stimulat) sau creşterea importurilor (producători din altă parte vor găsi foarte profitabilă ţara noastră unde bunurile sunt rare şi scumpe).

Această măsură (a scadenţării ratelor la credite – n.red) este o mare aberaţie care nu are în spate nici o logică economică. Ea e vândută pe post de panaceu al consumului însă, dacă ajutoarele provin din taxe pe care guvernul nu le scade (TVA de exemplu) sau taxe noi (pe stâlpi, heleştee, supraaccize), practic consumul celor iertaţi de rate va veni din consumul la care sunt obligaţi să renunţe cei care plătesc acele taxe mari sau mărite. Dacă ajutoarele provin din tiparniţă (banca centrală) iar nu avem o creştere a consumului, ci doar o putere mai mare de cumpărare creată artificial pe care o putere politică decide arbitrar să o ”ajute” pe spinarea altora. Dacă mai adăugăm şi ceea ce spuneam iniţial, că mediul de afaceri ostil din România oferă prea puţine şanse producătorilor autohtoni, o bună parte din acest consum va fi acoperit de importuri (cum s-a mai întâmplat de atâtea ori). Principalii beneficiari ai acestei ”distracţii” politice pe banii noştri sunt politicienii care cumpără votul celor mulţi şi sărăciţi (nu săraci) sistematic de un stat incapabil să se reformeze şi băncile care îşi vor vedea creditele neperformante salvate. Şi evident şi vecinii noştri cu rate la bancă ce vor avea plasmă în sufragerie plătite parţial sau integral de alţi vecini din bloc. Mai bine ne scutea statul de o datorie a noastră faţă de el – TVA sau contribuţia la asigurările sociale. Ne scutea pe toţi şi stimula consumul tuturor. Şi obţinea şi mai multe voturi poate. Pentru mine e clar că nu există nici o strategie economică clară şi nici o direcţie specifică. Există doar o strategie politică tradusă în cât mai multe voturi şi în menţinerea cu orice preţ la putere” Cristian Păun, profesor de economie al ASE Bucureşti.

 

Cele mai citite

Vizita Familiei Regale în Finlanda: Întâlnire cu primarul orașului Tampere și comunitatea românească

Ziua de miercuri, 19 iunie 2024, a fost consacrată orașului Tampere. La Primăria municipală, Majestatea Sa și Principele Radu au fost întâmpinați de primarul...

Vizita Familiei Regale în Finlanda: Întâlnire cu primarul orașului Tampere și comunitatea românească

Ziua de miercuri, 19 iunie 2024, a fost consacrată orașului Tampere. La Primăria municipală, Majestatea Sa și Principele Radu au fost întâmpinați de primarul...

Purtător de cuvânt armata israeliană: E “praf în ochi” ideea că am putea “face să dispară” Hamas

Purtătorul de cuvânt al armatei israeliene a apreciat miercuri drept "praf în ochi" ideea că am putea "face să dispară" Hamas, împotriva căruia Israelul...
Ultima oră
Pe aceeași temă