Industria auto occidentala ar trebui sa-i ridice o statuie fostului premier Tariceanu pentru ceea ce a facut intru promovarea si prosperitatea acesteia pe meleagurile romanesti.
In plin avant al consumului pe credit in Romania, dl Tariceanu s-a luptat din greu cu insasi Comisia Uniunii Europene pentru a stimula, printr-o taxa auto apreciata ca discriminatorie la Bruxelles, intrarea pe piata romaneasca de autovehicule noi, indiferent daca din import sau din productie interna. Sa fim precisi, productie interna venind tot de la o firma reprezentativa a industriei auto occidentale!
In focul luptei cu Uniunea Europeana, dl Tariceanu a avut grija sa le ofere substantiale ajutoare de stat concernului francez Renault si gigantului american Ford. Cu ajutorul de stat, Renault si-a inceput finantarea cercetarii-dezvoltarii in Romania a unui automobil pe care nici macar nu-l va construi in Romania. Ajutorul de stat catre Ford a fost contestat de Comisia de la Bruxelles si a trebuit ca firma americana sa-l dea inapoi. Dar dl Tariceanu s-a ingrijit sa-l inlocuiasca cu un altul mult mai substantial si mai conform cu normele europene.
Si, nu in ultimul rand, ca nu cumva sa dezavantajeze firma Citroën, ale carei desfaceri de masini in Romania le patroneaza si care i-au adus o multime de bani, i-a gasit un sediu de vanzari giugiuc-catifea! Unde in alta parte decat pe DN1?! si i-a mai asigurat si un acces facil pe DN1, printr-un pasaj suprateran – practic singurul element mai rasarit de infrastructura din epoca Tariceanu, cand economia, dupa propria domniei sale expresie, a duduit nevoie mare!
O victorie directa a dlui Tariceanu a fost repurtata atunci cand in Top 100 Romania, clasamentul primelor 100 de companii ierarhizate dupa cifra de afaceri, au aparut nu mai putin de 7 (sapte) dealeri auto! Nu constructori (Doamne pazeste!), ci dealeri! Victoria este deplina: tara are masini si iar masini, ce mai conteaza ca nu are sosele!
Cand a pierdut lupta cu Comisia de la Bruxelles pe tema taxei auto, tara a fost invadata masiv de second-hand-uri. Dl Tariceanu a putut triumfa, caci avertizase ca asa se va intampla daca taxa auto nu penalizeaza automobilele rulate in favoarea celor noi. Industria auto occidentala nu avea insa de ce sa fie suparata, caci si second-hand-urile veneau tot de la ea. si, cadou nepretuit, afluxul de second-hand-uri in Romania elibera de fapt piata occidentala pentru intrarea unor automobile noi. In orice caz, consecvent opiniilor si (probabil) misiunii sale, dl Tariceanu, de indata ce au aparut si in Romania efectele crizei financiare internationale, a dispus imediat, desi prim-ministeriatul sau era pe ultima suta de metri, triplarea taxei auto pentru vehiculele second-hand si suspendarea celei pentru autovehicule noi. si, atentie!, ca un fel de cantec de lebada, a acordat si o serie de ajutoare pentru industria auto din Romania, ca parti componente ale unui pachet prezentat drept masura anticriza.
Nu se stie exact ce a decis noul guvern in privinta acestor masuri. Dar intrebarea ramane: ajutoare auto pentru ce?! Beneficiari ai acestor ajutoare de stat acordate de dl Tariceanu sunt uzina Dacia si o serie de firme occidentale de componente auto care produc in lohn in Romania. Motivatia oficiala a acordarii acestor ajutoare este mentinerea locurilor de munca in conditiile crizei. Intr-adevar, iata o cauza pentru care merita sa se atribuie ajutoare de stat! Mai ales ca industria auto este una cu efect multiplicator in orice economie, de pe urma ei traind multi altii. Problema este insa alta. Cu ce poate contribui un ajutor de stat la mentinerea locurilor de munca in cazurile in speta. La Dacia, lucrurile din acest punct de vedere sunt in regula. Dacia este o structura complexa de cercetare, productie si comercializare. Dar in cazurile celelalte, rosturile invocate nu prea se evidentiaza. Producatorii occidentali in lohn in Romania realizeaza componente auto atat cat le cer constructorii auto din Occident. Nici mai mult, nici mai putin.
Ei isi mentin pe rol afacerea atat timp si doar in masura in care exista comenzi. Nu exista comenzi, inchid afacerea. Sau o restrang la comenzile existente. N-au ce sa faca cu volane Mercedes daca nu se mai produc tot atatea Mercedes-uri cate s-au produs candva, pentru ca acum nu se mai vand cum se vindeau. Or, problema actuala a industriei de componente auto din Romania este ca i s-au prabusit comenzile, din cauza scaderii dramatice a vanzarilor in Occident si aiurea. Cum ar putea lohn-ul auto din Romania sa-si pastreze in asemenea conditii locurile de munca? Cu ajutorul de stat acordat de dl Tariceanu?! Sa fim seriosi! Banul ar fi cheltuit degeaba!
