Zaibarul si Uniunea Europeana

Cu toate ca inca nu ne-am vazut cu sacii in caruta, acestia urmand sa fie pusi in… sanie, la 1 ianuarie 2007, admiterea Romaniei in Uniunea Europeana, ca si integrarea nu prea mai preocupa posturile noastre de televiziune, nici macar TVR. De parca am fi perfect pregatiti, si spiritual si material, si nu ne-ar mai trebui nici o deslusire.
Si chiar acum, cand scriu aceste randuri, prin fata unui bloc, relativ central, trece o caruta prapadita, trasa de o biata martoaga murga, iar o tiganca de pe capra anunta cu deznadejde: "Fiare vechi cumparam". Ca sa ajunga in strada care da in Calea Mosilor, calul si caruta nu puteau veni decat pe soselele Colentina, Stefan cel Mare sau Mihai Bravu, cum am observat in alte zile. De ce nu e o trasura trasa de cai sirepi, care sa imbie turistii occidentali, de care sa nu mai fie loc in Bucuresti si prin tara? Ce deosebire intre cotiga cu fier vechi si trasurile din marile orase occidentale, indreptatite sa circule pe strazi!
Cam ca intre Romania si UE. Cel mai dureros e ca noi nici nu ne vom integra curand in Europa, dar nici nu putem ramane in afara ei.
Neavand habar cu ce se mananca lectiile integrarii, telereporterii ii zapacesc pe telespectatorii care nu avut de unde se informa ori s-au lasat in plata Domnului. Astfel, nu conteza la ce post, caci sunt aproape la fel, a fost prezentat un soi de reportaj, rauvoitor si fara nici pic de profesionalism, cu privire la soarta zaibarului in UE. Nu e mare lucru sa gasesti doi-trei romani mai nedusi la biserica si sa primesti raspunsuri nastrusnice. Oltenilor intervievati nu li s-a spus ca vor avea voie sa cultive acest soi in continuare, cu conditia sa nu comercializeze vinul obtinut. Asadar, nu are rost sa plangem degeaba dupa stramosescul zaibar! Daca autorii reportajului au vrut sa se arate ageamii, au reusit pe deplin.
Nepasatori la destinul zaibarului, unii telespectatori, care prind si urmaresc TVR Cultural, si-au exprimat dorinta ca regizorul Cornel Todea sa realizeze o emisiune mai aparte, anume despre organizarea marilor spectacole omagiale pe stadioanele patriei pe vremea Ceausestilor. Desigur, ar fi interesant sa aflam amanunte despre spectacolele cu pricina, parte importate din China si Coreea de Nord, parte exportate in tarile din lumea a treia.
Intre posturile mai noi, se cuvine semnalat si felicitat The Money Channel, cu mult mai ambitios decat arata denumirea sa si de unde multi reporteri, de la multe alte posturi, inclusiv de la TVR, ar avea ce invata. Cu The Money Channel parca e mai aproape Uniunea Europeana, mai accesibila.