Americanii o consideră o comedie romantică, ba chiar au făcut şi afişul în acest sens, deşi scenele nostime sunt relativ puţine. Există o dramă cumplită şi, în general, e mai degrabă lacrimogen.
Ca să atragă lumea în sală au distribuit nişte actori în vogă: pe Katherine Heigl, blonda Izzy din „Anatomia lui Grey” şi fost manechin în copilărie), pe Josh Duhamel (fost manechin, dar şi William Lennox din „Transformers”). Cel mai cuceritor rămâne Josh Lucas, care are un zâmbet topitor, a jucat în „O minte strălucită” şi în „Poseidon”, iar în scenariul de faţă e şi doctor, pe deasupra. În realitate este fostul iubit al Salmei Hayek şi susţinător al lui Barak Obama. Cea mai dulce e fetiţa, Sophie, care din genericul de final reiese că a fost interpretată de trei surori gemene. Chiar dacă plânge mai tot timpul şi nu tace decât în prezenţa unei bone minore, o adevărată îmblânzitoare nu de cai, ci de sugari, care nu poate veni s-o liniştească când are teze, recuperează în rest cu drăgălăşeniile. Acum nu e vina ei că scenariştii au decis să te şi scârbească pe alocuri de sugari, pornind de la toate bancurile scabroase cu pamperşi. Totul începe cu o lipitură, o întâlnire aranjată de doi prieteni comuni pentru Holly şi Messer, care nu se înţeleg nici un pic, dar trebuie să se suporte, pentru că au nişte prieteni comuni, pe Peter şi pe Alison.
Când cei doi părinţi dispar într-un accident, fetiţa e lăsată în grija amicilor, între altele pentru că în America lucrurile sunt mult mai bine organizate. Nu există groaza faţă de testament şi cum nimeni n-are contract nelimitat cu Doamne-Doamne, sunt puse la punct toate amănuntele, inclusiv în cazul dat, respectiv cine va fi tutorele copilei. Mai e de remarcat momentul în care casa începe să nu mai fie locuită de fantome, deoarece zadarnic e păstrată intactă întreaga scenografie a locuinţei, pentru că cei doi, oricum, din Lumea de Dincolo nu se vor mai întoarce. Ar mai trebui pomenit şi cu ce se ocupă părinţii accidentali. Ea are un fel de cafenea, unde se întrece a face dulciuri spectaculoase, dar şi sandvişuri pentru clienţii grăbiţi, iar el este regizor tehnic la transmisiile sportive, de televiziune. De remarcat tortul lui Sophie, mai întâi la un an, când se pun 12 lumânări care măsoară lunile, iar apoi cel de la 2, făcut ca o adevărată construcţie elaborată dintr-un fel de brioşe colorate. Katherine Heigl joacă bine rolul mamei de ocazie, cam nepricepută, pentru că în viaţa de dincolo de platou, ea a înfiat o fetiţă din Coreea. Deci a trecut deja prin experienţa, în parte grea, de a-şi asuma o asemenea misiune.
Cei mai înspăimântători în toată istoria asta sunt însă vecinii, extrem de băgăcioşi, mereu puşi pe sfaturi, chiar dacă sub aparenţa unei amabilităţi şi a unei dărnicii de care te-ai lipsi. O dată în plus, apare şi Sărbătoarea Recunoştinţei, care aproape că a devenit nelipsită din peliculele americane, mai ceva ca nunţile şi Crăciunul de altădată. Televiziunea este omniprezentă. De la emisiunile pentru copiii foarte mici, un fel de Baby-TV de-al nostru, şi până la transmisiile în direct, cu comentarii şi multă măiestrie, dar şi cu prezenţe nedorite, din când în când, cum ar fi şoferul de taxi, care e tocmit să facă pe bona, deşi urăşte copiii, în afară de ai săi proprii. Bucuria de a vedea primii paşi ai fetiţei sau de a o convinge să spună primele cuvinte articulate, nu se compară însă cu nimic. De aceea trebuie convinşi şi cei care vin în inspecţie, respectiv o acritură care se dovedeşte sentimentală, că totul e în regulă şi nu trebuie dată în grija altor părinţi sau la orfelinat. Ştiu, s-a mai văzut, dar nu-i chiar aşa de rău.
VIAŢA AŞA CUM E EA ****
SUA, 2010, 1h 55min.
LIFE AS WE KNOW IT. Regia: Greg Berlanti. Cu: Katherine Heigl, Josh Duhamel, Josh Lucas, Alexis Clagett, Brynn Clagett.
Distribuit de InterComFilm Distribution.
Bucureşti (Movieplex, The Light Cinema, Hollywood Multiplex, Scala, Cinema City, Cotroceni şi Sun Plaza), Cluj (Cinema City, Odeon Cineplex), Constanţa (Cityplex), Iaşi (Cinema City).
