O frumoasă surpriză pentru această vacanţă, când toridă când ploioasă, este această peliculă înduioşătoare, amuzantă, caldă, ingenioasă şi mai ales plină de conotaţii cinematografice, la tot pasul găsind câte o aluzie la titluri celebre, fără a le ironiza sau copia.
Din start trebuie desluşit misterul acestui Super 8, care era o bandă de celuloid, folosită la filmările pentru amatori, până prin anii ’70, (ne aflăm în 1979), deci un fel de bunicuţă a camerei video, sau o străbunică a telefonului mobil, imortalizator de imagini.
Pe ecran, ea este în posesia unui puşti, care vrea să ecranizeze o poveste, mai mult pentru că s-a îndrăgostit de o blondă inaccesibilă. (Şi oamenilor mari li se mai întâmplă să inventeze personaje, doar ca să-i dea un rol unei drăguţe, nu?)
Totul începe cu genericul Casei lui Steven Spielberg, nelipsitul băieţel pe o bicicletă zburătoare, un omagiu ultracelebrului E.T. (şi care seamănă puţin cu un altul, foarte izbutit, autohton, de la Tandem), şi cu un ajun de vară fără cursuri, în care se induce ideea să se creeze ceva în lunile de pauză şi nu doar să se lenevească.
Tatăl adolescentului cel mai lipicios e interpretat de Kyle Chandler (un fel de Adrian Păduraru de peste Ocean), fiul ideal din serialul de război, Homefront/ Pe frontul de acasă, care a circulat pe video, dar şi în difuzatul la TV, la noi, Early Edition/ Ziarul de mâine, cu adorabilul motan portocaliu şi salvarea de la dezastre previzibile de către unii. Acum e un poliţist în pragul depresiei, după văduvie, dar care se mai drege pe parcurs.
Nici Maestrul Hitchcock nu e uitat, trenul fantomă fiind o temă recurentă la el. Un cusur ar fi că se vorbeşte prea mult şi devine obositor, dar păcatul ăsta se regăseşte şi la Cars /Maşini, care e, teoretic, pentru copii şi o să li se bată turcii la gură părinţilor sau bunicilor cititori, în caz că nu aleg, din start, variante dublate de profesionişti.
Laboratorul creatorului de machiaj şi efecte speciale, chiar dacă artizanale, e populat de figuri binecunoscute, precum foarte folositul monstru al lui Frankenstein, iar chipul fetei înger devenit unul diabolic, este dintre cele mai reuşite tehnic, necăzând deloc în ridicol. Idila adolescenţilor e şi ea bine ţinută în frâu, des-coperim şi familia made in USA, gălăgioasă şi mâncăcioasă, cu un pogon de copii, dar şi detalii de la filmarea de amatori, care pe genericul final devine un scurtmetraj, demn de festivaluri pentru copii. Asta îmi aminteşte de Kinodiseea, şi de cei doi ultratineri cineaşti la a doua generaţie (ba chiar şi a treia) de cultură vizuală: Solomon şi Istodor. Sper că au mers la cinema să-şi vadă omologii de acum 30 de ani. Scenele pe zăpadă sunt atât de romantice şi pertinent-ataşante, că merită şi numai pentru asta mers.
Ca să nu mai vorbim de un punkist de milioane, drogat şi înfumurat, dar dotat cu automobil. Pe Elle Fanning, sora mai mică a Dakotei, aţi văzui-o deja la B-Est în „Somewhere” al Sofiei Coppola şi promite o strălucită carieră! Joel Courtney, în script orfanul de 13 ani, va turna în curând, în Bulgaria, un Tom Sawyer ecranizat după Mark Twain. Şi când te gândeşti ce variantă excelentă s-a turnat cândva la noi… Regizorul Jeffrey Jakob Abrams, are experienţă TV cu „Lost” şi nu numai, dar şi cu „Misiune imposibilă” 3, pregătind-o acum pe a 4-a. Deocamdată acest SF i-a ieşit impecabil, chiar şi pentru nefani ai genului. De la „Amintiri despre viitor” n-am mai văzut ceva care să mă ţină cu sufletul la gură şi pe care să-l declar, cu mâna pe inimă, un adevărat bonus de duminică.
SUPER 8
sf, sua, 2011
1h 54min.
regia: J.J. Abrams.
cu: Kyle Chandler, Elle Fanning, Joel Courtney, Gabriel Basso, Noah Emmerich, Ron Eldard, Riley Griffiths.
distribuit de RoImage 2000
