Acest blockbuster, din câte se vede foarte aşteptat, are o legătură şi cu România. Unul dintre personaje devenit obiect vândut copiilor ca să-i tenteze la fast-food: Megatron (scurtmetrajul) i-a adus lui Marian Crişan un Palme d’Or la Cannes.
Noul episod, venit spectaculos în 3D şi pe IMAX, împarte lumea fierăraielor în buni şi răi, care arată cam la fel, deşi extratereştrii, au toţi ochi albaştri (e deja un loc comun, de la „E.T.”-ul lui Steven Spielberg, care e co-producător acum).
Vieţuitoarele digitale animate arată ca nişte premii César, ceva mai mari, din tinichea concasată şi foarte bine coordonate, ca mişcări. Povestea debutează în celebrul 1969, cu „Apollo 11″ (cifră obsedantă şi definitorie pentru SUA) care la 20 iulie a aselenizat, adică s-a proptit pe Lună, mega-eveniment, cum i-am spune în zilele noastre, urmărit atunci de peste 400 de milioane de telespectatori, inclusiv de noi, într-un comentariu de neuitat al foarte talentatului Andrei Bacalu.
Încep, apoi, diverse speculaţii despre permanentul rival al americanilor, URSS-ul, care n-ar fi reuşit să trimită un om pe astrul nopţii, dar a lansat o cameră de filmat, care a înregistrat ceva extratereştri atipici. Rolul lui Buzz Aldryn (81 de ani) e jucat chiar de el, fiind unul dintre cei doi care au călătorit cu nava spaţială cea mai celebră din lume şi care au păşit chiar pe Regina Nopţii (alături de Neil Armstrong). Scenariul face un salt în prezent (sau cel puţin în cel al preşedintelui Obama), unde dăm de Shia LaBeouf, într-o scenă tandră alături de hiper-buzata Rosie Huntington-Whiteley.
Curând aflăm că puştiul, deşi a terminat strălucit o universitate de prestigiu şi a fost şi decorat de şeful statului lor, nu-şi găseşte o slujbă (vă sună cunoscut?), în schimb prin casa lui mişună nişte monstruleţi, simpatici, nostimi, dar cam obraznici. Foarte curând ne aşteaptă două surprize, de distribuţie, extrem de îmbucurătoare, Frances McDormand, şefa CIA, şi John Malkovich, un şef imposibil. Dylan, cel căruia îi fug ochii după Carly, alias Rosie, este doctorul nostru din „Anatomia lui Grey”, Patrick Dempsey. Uşor îmbătrânit şi antipatic foc (aşa o cere rolul, probabil că s-au răzbunat pe popularitatea lui din serial).
John Turturro e originalul, ciudatul ciudaţilor, autodepăşindu-se în direcţia asta. Ca să se creeze o tensiune şi mai serioasă, se aduce în discuţie Cernobâlul, justificat tot de ocupanţii farfuriilor zburătoare. Imaginaţie serioasă la Hollywood! Scenele de luptă inegală între maşini şi oameni aduc ca scenografie cu alte filme apocaliptice gen „Ziua Independenţei” sau „Godzilla”. Monstrul lui Frankestein este prezent subliminal prin abundenţa de fulgere, iar gorila din „King-Kong” a rămas o amintire recreată metalic. Când ştim că se spune că teroriştii de la 11 septembrie s-au inspirat din povestea cu turnul şi maimuţa, pare o mare îndrăzneală să simulezi o distrugere a Chicago-ului, căci ar putea să dea idei unor minţi bolnave.
Cele mai reuşite sunt automobilele de epocă, dar şi unul ultramodern, un Mercedes de vis, care a putut fi admirat şi în curtea clădirii CEC-ului la aniversarea de 125 de ani a acestei limuzine, care i-a luat înainte chiar şi invenţiei cinematografului. Nu lipseşte nici Maybach-ul ultralăudat. A ştiut ce a ştiut proprietarul de pe plaiurile dâmboviţene! Mai există şi câteva momente de zburători aparent în cădere liberă ori de tot felul de avioane ce par rătăcite din „Metropolisul” lui Fritz Lang. Preşedinţii Kennedy şi Nixon sunt şi în materialele de arhivă, dar şi în scurte apariţii, întrupaţi de Brett Stimely şi John Tobin. Vocea animatului în tehnică numerică Sentinel Prime îi aparţine lui Leonard Nimoy, o adevărată legendă a SF-ului încă din „Start Trek”-ul anilor ’60.
TRANSFORMERS: DARK OF THE MOON
acţiune/sf / sua 2011
2h 24min.
regia: Michael Bay.
cu: Shia LaBeouf, Josh Duhamel, Tyrese Gibson, John Turturro, Rosie Huntington-Whiteley.
distribuit de RO Image 2000
