E folosit un întreg arsenal: peruci, teci, pernițe, tampoane igienice, lenjerie de culoarea pielii, mingi elastice, chiar și aparate care imită zgomotul flatulației.
Deși ar putea părea o sarcină plăcută, filmarea acestor secvențe este, susțin majoritatea actorilor, foarte dificilă. Se spune că pentru 15 secunde de amor pe ecran sunt necesare aproximativ șase ore de filmare.
Unii actori – cum ar fi Andy Garcia, Julia Roberts, Scarlett Johansson și Sarah Jessica Parker – refuză să apară în filme complet dezbrăcați, în timp ce alții – precum Charlize Theron, Neve Campbell sau Sharon Stone – introduc în contractele pe care le semnează clauze ce le dau dreptul de veto asupra variantelor finale. Deseori, pentru ca protagoniștii să nu se simtă stingheriți, în platou rămân doar regizorul, asistentul și cameramanul. Unele scene sunt filmate cu dubluri.
Cei mai mulți, pentru a diminua stânjeneala, o virează în umor. Actorul Dave Franco povestea următorul episod. „Într-o zi în care trebuia să filmez o scenă erotică, m-am trezit că îmi ieșise un coș imens pe fund. A trebuit să mă duc la machior, pe care-l știam doar de-o săptămână, și să-i spun: «Putem să mergem într-o altă cameră și să-mi fardezi fundul?»”.
Există dispozitive speciale care maschează zone din trupul uman. De pildă, „peruci” cu păr pubian: Kate Winslet a purtat una în „The Reader”. Actorii folosesc uneori „teci” pentru mascarea bărbăției, alteori organele lor sunt substituite de proteze (s-a întâmplat în pelicule precum Nymphomaniac sau Warmest Color). Transpirația strălucitoare din timpul secvențelor fierbinți este fabricată cu ajutorul spray-urilor cu apă de trandafiri și glicerină. Se mai folosesc pernițe strecurate între parteneri, lenjerie subțire de culoarea pielii, plasturi pentru mascarea sfârcurilor. Uneori, e nevoie chiar de tampoane igienice externe, pentru a separa anumite părți anatomice ale partenerilor, cum s-a întâmplat la turnarea unei secvențe din serialul Girls de pe HBO.
John Turturro a dezvăluit că, în timpul turnării filmului Romance and Cigarettes din 2005, pe care l-a regizat, a rugat-o pe Kate Winslett să repete o scenă de amor în care ea trebuia să stea deasupra, folosind o minge elastică dintre cele care există în sălile de fitness. Către sfârșitul repetiției, tot „săltând”, ea a alunecat și a căzut peste actor, lovindu-l acolo unde îi este cel mai greu voinicului.
Mark Ruffalo, colegul de platou al lui Naomi Watts din „We Don’t Live Here Anymore” (2004), povestea că actrița găsise o metodă excelentă pentru a scăpa de inhibiții. „Eram sprijiniți de trunchiul unui copac, complet dezbrăcați, încercând să jucăm scena în fața tuturor celor din echipa de filmare. Și Naomi avea la ea un aparat care imită zgomotul flatulației. Când ești gata să faci scena și deodată auzi prrpt, prrt-prrrpt, prrt-prrrpt, relaxarea e instantanee”.
Unii preferă să execute aceste secvențe cu actori cu care sunt prieteni, alții dimpotrivă, cum este actrița Natalie Dormer, care consideră „că e mai greu să decuplezi acea parte din creier pentru a te detașa”. Ruta Degmintas este de părere că „dansul” e mai simplu dacă partenerul de scenă este de același sex, deoarece partenerele se pot proteja mai bine reciproc. „Când am jucat alături de o femeie, stăteam și negociam: «Dacă-mi pun mâna acolo și-ți ascund sânii, atunci tu te poți răsuci și-mi poți acoperi fundul». E foarte bine să poți vorbi astfel”.
Există și situații în care actul chiar se consumă. Au făcut-o Chloë Sevigny și Vincent Gallo (oral), în „Brown Bunny” (2004), Robert Pattinson (solo) în „Little Ashes” (2008), Anna Paquin și Stephen Moyer – cuplu și în viața reală – într-un episod din „True Blood”, Bo Derek și soțul ei, John Derek în „Bolero” (1984). În schimb, în celebra secvență a folosirii untului în alte scopuri decât în cele culinare din „Last Tango in Paris” (1972), Maria -Schneider a dezvăluit că actul în sine nu s-a petrecut. Scena nu fusese totuși prevăzută în scenariu, iar Marlon Brando a improvizat, apoi, după încheierea filmării, când actrița plângea, el i-a spus liniștitor: „Maria, nu-ți face griji, e doar un film”.
