Titlul original e cu dus-întors, venit tocmai de la „Alice în Ţara Minunilor”, dând numele unei poveşti din benzi desenate, a unui licean, care crede în universuri paralele, mai cu seamă că, din greşeală, a izbit mortal, cu maşina, un băieţel adorabil, de 4 anişori, care a alergat după căţelul familiei.
Pornind de la o piesă de teatru a lui David Lindsay-Abaire, care avusese deja un succes răsunător, foarte abilul şi talentatul regizor John Cameron Mitchell ştie să nu pluseze exagerat şi să nu transforme într-o telenovelă o dramă care se poate întâmpla oricui. El a studiat, de altfel, arta dramatică şi poate că de asta i-a ieşit atât de bine o ecranizare extrem de periculoasă.
Nicole Kidman este ca de obicei tulburătoare (s-a implicat şi în producţie), iar partenerul ei, Aaron Eckhart (devenit celebru după rolul din „Erin Brokovich” alături de Julia Roberts, dar şi din „Dulcele sărut al Dahliei”), pare ideal în această combinaţie. E atât de firesc şi de omenesc în reacţii, inclusiv la întâlnirea cu coreeanca vegetariană Sandra Oh, binecunoscută din rolul Christinei Young, doctoriţa din „Anatomia lui Grey”…
Momentele de la terapia în grup sunt cutremurătoare şi înduioşătoare deopotrivă, iar bunica băieţelului, interpretată de Dianne Wiest, nu degeaba este una dintre preferatele sofisticatului Woody Allen. Surprinzător de bine ales este Miles Teller, adolescentul criminal fără voie, aci plin de remuşcări, aci detaşat complet.
Extrem de bine dozată este reacţia celor din jur, în raport cu acest cuplu bătut de soartă. Unii se feresc să-i mai caute, alţii merg din gafă în gafă, ori se tem că ar putea deveni o aluzie până şi faptul că există în familie o soră care aşteaptă un copilaş.
Fiecare vorbă este măsurată, cântărită şi interpretată într-o obsedantă existenţă ce pare fără vindecare. Reacţiile şi privirile Beccăi, (rol pentru care Nicole Kidman a mai căpătat o nominalizare la Oscar, pe care cu siguranţă că l-ar fi meritat, cel puţin în egală măsură, cu Natalie Portman, din „Lebăda Neagră”) sunt de neuitat.
Doliul se aşterne fără de sfârşit şi poate că tocmai un asemenea film ar putea să fie o cât de mică alinare pentru cei care au trăit, în realitate, o asemenea nenorocire, cel mai adesea, fatală cuplului.
Diversele soluţii găsite, de la credinţă în Dumnezeu la înstrăinare ori la o nestăpânită furie chinuitoare, nu par a fi îndeajuns. Ideea autorului de a trăi pe mai departe, căci altă ieşire nu există, e greu de însuşit, mai cu seamă când dispariţia este una atât de absurdă. Soluţiile, aparent facile, ale conceperii unui alt copil, ori binecunoscuta variantă americană a psihanalistului sunt alternative pentru alţii, în vreme ce autorul textului găseşte un final mult mai puţin previzibil, dar atât de potrivit.
Puzzle-ul unei vieţi bântuite de amintiri, care sunt trezite la orice pas, de la înregistrările filmate cu telefonul mobil până la hăinuţele pe care mai întâi nu se îndură să le dea, iar mai apoi le donează, într-un mod cât se poate de civilizat, care poate că-i va inspira într-o bună zi şi pe ai noştri. În trecere, se ajunge şi la slujba la care mămica renunţase, spre a-şi creşte pruncul.
O clădire cu birouri impersonale, unde, după patru ani, aproape că nu mai este nimeni dintre cei cunoscuţi. Pe principiul: un CV bun presupune cât mai multe servicii schimbate într-o viaţă de om. Trist, dar adevărat!
RABBIT HOLE
dramă, sua, 2010
1h 31min.
regia: John Cameron Mitchell.
cu: Nicole Kidman, Aaron Eckhart, Dianne Wiest, Miles Teller, Tammy Blanchard, Sandra Oh.
distribuit de Transilvania Film
