• Parlamentul danez votează legea pentru procesarea solicitanților de azil în afara Europei
• Agenția ONU pentru refugiați atacă propunerea ca o „cursă înfricoșătoare până la capăt”
Parlamentul țării va vota joi o lege care ar permite Danemarcei să trimită solicitanți de azil într-o țară terță, cel mai probabil în Africa, pentru a li se evalua cererile.
Lecturile timpurii ale proiectului de lege au atras susținerea nu doar a social-democraților de centru-stânga de guvernământ, ci și a opoziției de centru-dreapta.
Însă Înaltul Comisar al ONU pentru Refu-giați a denunțat-o ca o „cursă înfricoșătoare până la capăt”, care este împotriva principiilor cooperării internaționale în domeniul azilului.
Danemarca și-a câștigat reputația de a adopta una dintre cele mai dure poziții în ma-terie de migrație din UE, sub ministrul imigrației, Mattias Tesfaye, un social-democrat care este el însuși fiul unui imigrant etiopian.
Țara este prima din Europa care declară zona din jurul capitalei siriene, Damasc, în condiții de siguranță pentru întoarcerea refugiaților. Guvernul a luat, de asemenea, măsuri interne dure, inclusiv evacuări forțate în cartierele migranților pentru a încerca să rupă ceea ce numește ghetouri în mai multe orașe daneze.
Conform ultimelor propuneri, solicitanții de azil care sosesc în Danemarca vor fi transportați într-o țară terță, unde cererea lor va fi procesată. Dacă va avea succes, solicitantului de azil i se va permite să rămână în țara terță și, dacă nu, națiunea respectivă îi va deporta.
„Sistemul actual de azil a eșuat. Este ineficient și nedrept. Copiii, femeile și bărbații se îneacă în Marea Mediterană sau sunt abuzați de-a lungul rutelor migratorii, în timp ce traficanții de persoane câștigă averi”, a declarat Tesfaye pentru Financial Times, adăugând că „un obiectiv cheie” a fost reducerea numărului de solicitanți de azil „spontani” Danemarca.
Danemarca este doar ultima încercare a țărilor europene de a înființa tabere de azil în Africa. Premierul britanic Tony Blair a încercat în 2004 să convingă Tanzania să proceseze cererile de azil, dar nu a reușit.
Unii parlamentari de stânga au criticat guvernul pentru că nu a subliniat ce țară terță va folosi, spunând că au refuzat să îi dea „carte albă”. Dar atenția s-a concentrat asupra Ruandei, după ce Tesfaye și un alt ministru danez au călătorit în capitala Kigali la sfârșitul lunii aprilie și au semnat un memorandum de înțelegere privind azilul și migrația.
Acordul nu a inclus nimic referitor la procesarea cererilor de azil, iar Kigali a precizat că „primirea solicitanților de azil din Danemarca” nu face parte, de asemenea, din acord. Dar Amnesty International a avertizat totuși că orice încercare a Danemarcei de a trimite solicitanți de azil într-o țară terță va fi „nu doar lipsită de conștiință, ci potențial ilegală”.
Rwanda are o tradiție de primire a re-fugiaților și găzduiește aproximativ 130.000 dintre aceștia, în principal din vecinătatea Burundi și Republica Democrată Congo.
