Paddington, ursulețul „refugiat“ la Londra

În această perioadă în care spiritul Crăciunului plutește deja în aer, și cinematografele se întrec în oferte pe măsură cu filme de familie și, evident, de sezon. Pe 5 decembrie va intra pe ecranele din toată țara un minunat film pentru copii, care are ca personaj principal un erou drag mai multor generații, ursulețul Paddington.

„Paddington” este povestea amuzantă a unui ursuleţ venit din îndepărtata jun­glă peruviană tocmai la Londra, în căutarea unui cămin. Singur şi părăsit în gara din Paddington, realizează că e posibil ca viaţa în marele oraş să nu fie aşa cum şi-a imaginat. Temerile îi sunt spulberate în clipa în care face cunoştinţă cu familia Brown. Citind bileţelul pe care-l poartă atârnat de gât – pe care stă scris de mână „Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ. Vă mulţumesc.“ –, ei îi oferă întâi un ceai, apoi o familie şi un acoperiş deasupra capului. Se pare că norocul îi surâde lui Paddington – până când intră în scenă un personaj macabru, a cărui singură dorinţă este aceea de a-l captura şi a-l împăia pentru muzeu.

Ursuleţul Paddington s-a născut în 1958, din imaginaţia autorului pentru copii Michael Bond, ale cărui opere, „A Bear Called Paddington“ şi seria „Paddington Bear“, s-au vândut în peste 35 de milioane de exemplare şi au fost traduse în peste 40 de limbi. Peripeţiile ursuleţului venit din jun­gla peruviană – ale cărui maniere ire­proşabile şi bune intenţii duc deseori la incidente comice şi haos total – au cucerit întreg mapamondul şi au devenit literatură clasică pentru copii.

În mod surprinzător, deşi ursuleţul a apărut la televiziune, în mai multe seriale britanice, aceasta este pentru prima dată când autorul Michael Bond îşi dă consimţământul pentru transpunerea pe marele ecran a personajului creat de el. Producătorii David Heyman şi Rosie Alison au fost cei care au insistat, văzând în această poveste pentru copii un subiect universal şi fără vârstă.

Distribuţia este formată din: Ben Whishaw (vocea lui Paddington), Hugh Bonneville (Dl Brown), Sally Hawkins (Dna Brown), Nicole Kidman (Millicent), Jim Broadbent (Dl Gruber), Julie Walters (Dna Bird), Peter Capaldi (Dl Curry), Michael Gambon (vocea unchiului Pastuzo), Imelda Staunton (vocea mătuşii Lucy), Samuel Joslin (Jonathan Brown) şi Madeleine Harris (Judy Brown).

Un Oliver Twist în patru labe

Scenaristul Paul King explică viziu­nea sa despre ecranizarea cărţii. “Aidoma multora din generaţia mea, am amintiri foarte frumoase despre Paddington din copilăria mea. Am crescut urmărind serialul şi aveam un ursuleţ de pluş la loc de cinste în camera mea. Însă de-abia recitind povestea, la vârsta adultă, m-am întrebat de ce acest ursuleţ m-a marcat într-atât. În literatura pentru copii există numeroase animale care vorbesc, însă foarte puţine au exercitat atracţia lui Paddington. După părerea mea, aceasta se datorează biletului pe care-l poartă, cu inscripţia: „Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ. Vă mulţumesc“. Acest mesaj ne face să înţelegem că, în ciuda calmului şi siguranţei de sine pe care le afişează, Paddington e vulnerabil şi are nevoie de ajutor în lumea plină de necunoscute în care a aterizat. Oricare dintre noi s-a simţit, într-un moment sau altul al existenţei sale, ca un outsider. Nici nu e nevoie să fi traversat mări şi ţări ca să te simţi astfel – e suficient să fi trăit prima zi de şcoală sau să fi dormit o dată departe de casă pentru a empatiza cu micul ursuleţ, singur şi pierdut. După mine, asta l-a făcut să fie îndrăgit de generaţii întregi de cititori."
Asemenea lui Oliver Twist, Padding­ton ajunge la Londra ca un orfan, în căutarea unui cămin. Însă, spre deosebire de Oliver, căruia îi ia mult timp să-l găsească pe dl Brownlow, Paddington dă peste familia Brown aproape imediat. Cu toate acestea, a avea un acoperiş deasupra capului şi a te simţi acasă sunt două lucruri diferite, filmul concentrându-se exact pe acest aspect. Familia Brown trece prin mai multe transformări din momentul în care îl găseşte pe Paddington până la considerarea lui ca membru al familiei. Autorul Michael Bond mărturiseşte că domnul şi doamna Brown i-au fost inspiraţi de propriii părinţi, ale căror reacţii ar fi fost diferite: “Mama ar fi sărit imediat să-l bage sub duş, în timp ce tata s-ar fi grăbit să declare autorităţilor că găzduieşte un străin”, spune el.

Paddington, parte din ADN-ul ­britanicilor

Pentru distribuirea rolurilor, realiza­torii au reunit o echipă de actori deosebit de talentaţi, cu realizări deopotrivă în film şi teatru, binecunoscuţi atât de generaţiile tinere, cât şi de cele mai vârstnice. Hugh Bonneville, interpretul lui Henry Brown, a devenit celebru datorită rolului din serialul Downton Abbey. “Îmi amintesc cum, în copilărie, mi se citeau aventurile lui Paddington. Ulterior, le citeam singur şi îmi plăceau foarte mult. Paddington face parte din cultura britanică, din ADN-ul nostru, aş putea zice. Când am citit scenariul, am constatat cu bucurie cât de mult din acest ADN fusese păstrat, chiar dacă întâmplările se petrec în zilele noastre. Filmul are acel iz de odinioară şi foarte mult umor, calităţi care pot fi apreciate atât de cei care nu cunosc personajul, cât şi de nostalgici, ca mine”, spune actorul.

Sally Hawkins, care o interpretează pe dna Brown, redă perfect bunătatea nemărginită a personajului şi incapa­citatea de a rezista unui strigăt de ajutor. Fiind prima care îl vede pe ursuleţ pe peronul gării din Paddington, doamna Brown se repede să-l ia sub aripa sa ocrotitoare şi să-l aducă acasă, antrenându-şi întreaga familie, fară voia lor, în această aventură nelipsită de consecinţe.

Este visul oricărui copil să joace într-un film. Debutanţilor Madeleine Harris şi Samuel Joslin dorinţa le-a fost îndeplinită şi au fost distribuiţi în rolurile gemenilor Judy şi Jonathan Brown. Deşi au avut de îndurat ore lungi de filmare în iarna londoneză, deseori în exterior şi noaptea, cei doi copii-actori s-au ridicat la înălţimea colegilor lor adulţi. Hugh Bonneville nu pridideşte să-i laude: “Maddie şi Sam erau plini de energie şi se puteau concentra în câteva secunde, era ca şi cum ai fi apăsat pe un buton. Există fraza aceea celebră – niciodată să nu lucrezi cu copiii şi animalele. De data aceasta, merita să fac o excepţie”.

Tot din familia Brown face parte şi excentrica doamnă Bird, o rudă îndepărtată, interpretată de Julie Walters. Ea este stăpâna gospodăriei, pe care o conduce cu o mână de fier, ca un căpitan de navă. Doamna Bird are reguli stricte şi nu concepe că un urs vorbitor se poate instala în casa lor, dându-le întreaga existenţă peste cap. Actriţa a fost deosebit de încântată de perspectiva unui film care se adresează celor tineri – sau tineri la suflet. “M-am bucurat când David Heyman mi-a propus rolul, deoarece am avut o colaborare minunată la toate filmele din seria Harry Potter”, mărturiseşte ea.

Pentru a adapta povestea lui Paddin­gton la atmosfera secolului XXI, realizatorii au introdus un personaj negativ, care nu ţine cont de rugămintea de pe bileţel – „Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ“. Acesta este încarnat de Millicent, care nu numai că nu l-ar ajuta pe Paddington luându-l la ea acasă, dar consideră că locul acestuia este la Muzeul de Ştiinţe Naturale – împăiat! Nicole Kidman, interpreta diabolicei Millicent, comentează: „Am crescut cu povestirile despre Paddington şi întotdeauna mi-a plăcut acest ursuleţ nevoit să supravieţuiască bazându-se doar pe farmecul personal. De aceea, am acceptat cu bucurie rolul. Decizia mea n-a fost lipsită de complicaţii, deoarece a trebuit să le explic fetiţelor mele că nu voi juca rolul mămicii adoptive a ursuleţului, ci al celei care vrea să-l împăieze şi să-l expună la muzeu. A fost îngrozitor! Însă mi-a plăcut extraordinar de mult scenariul şi mă bucur că este un film pe care îl pot vedea împreună cu copiii mei“.

Din Costa Rica în Londra reală și nu prea

Producţia a început în Costa Rica, unde s-au filmat scenele care se petrec în jungla peruviană, locul de naştere al ursuleţului Paddington. Ulterior, echipa de actori şi realizatori s-a deplasat la Londra, pentru a filma în locaţiile emblematice londoneze, precum gara din Paddington, Portobello Market, Pall Mall şi Muzeul de Ştiinţe Naturale. În film apar, ca într-un ghid turistic, elementele distinctive – autobuzele roşii cu etaj, taxiurile negre, metroul londonez – printre care Paddington se aventurează în dorinţa sa de a cunoaşte oraşul.
Realizatorii au considerat că ar fi mai potrivit ca Londra prezentată în film să nu fie în întregime reală. Producătorul David Heyman explică: “Paddington creat de noi este mai apropiat de realitate decât precedenţii săi şi foarte diferit de ursuleţul de pluş din cărţile pentru copii. Însă el rămâne un urs vorbitor, ceea ce ţine de domeniul fantasticului. Nu credem că s-ar fi potrivit într-un decor sută la sută real. De aceea, am adaptat imaginea Londrei, făcând din ea un loc în care poate părea absolut normal să întâlneşti un urs care vorbeşte“.

Cea mai grea sarcină pentru sceno­graful Gary Williamson a fost aceea de a filma afară, în locuri publice. “Pot controla ceea ce se întâmplă într-un studio, dar nu pot controla Londra!”, exclamă el. În legătură cu aceasta, realizatorii spun că au fost întâmpinaţi cu braţele deschise, celebrul ursuleţ dovedindu-şi încă o dată abilitatea de a emoţiona, deschi­zându-le calea în multe situaţii dificile, cum ar fi închiderea unui peron de gară, redecorarea unor case particulare sau filmarea într-un muzeu naţional. “N-am întâmpinat nicio problemă, toată lumea a fost dispusă să ne ajute, dovada că Paddington scoate la iveală ce e mai bun în oameni”, adaugă regizorul.

Una dintre cele mai importante decizii pe care realizatorii au trebuit să le ia a fost alegerea actorului care să-i dea glas lui Paddington, ursuleţul care a învăţat engleza ascultând plăci de gramofon în jungla sa peruviană. Iniţial, a fost contactat celebrul actor britanic Colin Firth, care a înregistrat mai multe scene în studio, la cererea regizorului Paul King. În cele din urmă, cei doi s-au văzut puşi în faţa unei decizii dificile. King explică: “Treptat, am realizat amândoi că vocea lui Colin pur şi simplu nu se potrivea. Trebuia o voce mai subţire şi mai tânără, nu una gravă, cu intonaţii profunde, cum este a lui Colin. De aceea, am hotărât amândoi, de comun acord, să căutăm pe altcineva”. Căutarea a durat mai multe săptămâni, mulţi dintre actorii britanici celebri venind să dea probă pentru rol. În cele din urmă, King l-a contactat pe tânărul actor britanic Ben Whishaw, pe care îl admira de mulţi ani. După prima probă, acesta a obţinut rolul. “Vocea lui Paddington este oarecum stranie, cu un accent uşor demodat, din cauză faptului că a învăţat engleza ascultând înregistrări vechi. Ben a înţeles asta şi i-a adăugat o pronunţie «mormăită», cum ar avea-o un urs dacă ar putea vorbi. Acum, ori de câte ori îl aud pe Ben, mă gândesc la Paddington”, adaugă râzând regizorul.

Semnele distinctive ale ursuleţului Paddington sunt pălăria roşie, jacheta de stofă albastră şi zâmbetul său uşor bizar. Realizatorii au păstrat această imagine în film. “Sursa noastră de inspiraţie au fost ilustraţiile originale publicate la sfărşitul anilor '50. Intenţia a fost de a combina aceste elemente cu aspectul real al unui pui de urs. Echipa deosebit de talentată de la Framestore a venit apoi cu efectele speciale”, explică producătoarea executivă Rosie Alison. La crearea lui au lucrat circa 500 de oameni – desenatori, animatori, creatori de efecte speciale, designeri şi creatori de costume, fiecare şi-a adus contribuţia la "naşterea" ursuleţului. Supervizorii echipei, Andy Kind şi Pablo Grillo, care au creat personaje fantastice precum Dobby şi Hipogrifii din seria filmelor Harry Potter, comentează: “Crearea unui personaj generat exclusiv pe computer este totdeauna o sarcină extrem de dificilă. Interacţiunea sa cu actorii şi decorurile trebuie să fie perfectă pentru a fi credibilă.

De aceea, trebuie lucrat în cele mai mici detalii – de la unduirile blănii la o pală de vânt, până la modul în care îi tremură burta atunci când merge. Fiecare imagine a fost retuşată manual. A fost o muncă titanică, care a necesitat devotament şi abnegaţie, dar eu cred că a meritat şi că rezultatul final este extraordinar”.
“Povestea spusă în film este una fără vârstă. Paddington este, în esenţă, prototipul refugiatului, pe parcursul filmului regăsindu-se multe referiri la imigranţi şi proble­mele lor. Am înfă­ţişat Londra ca pe un oraş tolerant, în care oricine e binevenit şi se poate simţi ca acasă, chiar dacă e diferit de ceilalţi. Este o poveste despre compa­siune, tole­ranţă, empatie, bunăvoinţa faţă de străini şi deschiderea spre a-i înţelege pe ceilalţi – exact în spiritul cărţilor cu Paddington”, conchide produ­cătoarea executivă Rosie Alison.