Opera Naţională Bucureşti readuce pe scenă, după câţiva ani de pauză, „Faust“ de Charles Gounod, în memoria regretatului director de scenă Alexandru Tocilescu, care a semnat regia spectacolului. Primele reprezentaţii din această stagiune au loc pe 14 şi 15 decembrie, de la ora 18.00.
Alexandru Tocilescu(1946-2011), numit cu drag „Toca” de toată lumea teatrală, este unul dintre regizorii care au marcat definitiv ultimele decenii ale teatrului românesc. Mare parte dintre spectacolele sale au fost evenimente care au făcut valuri la vremea lor, dacă este să ne referim, într-o foarte scurtă recapitulare, doar la „Hamlet”, cu Ion Caramitru în rolul titular, pus în scenă în 1985 la Bulandra, teatrul său de suflet, la care a tradus împreună cu echipa textul, aducându-l „la zi” şi făcând din Shakespeare cel mai subversiv şi mai „anticomunist” autor, „Oblomov”, în care lumea întreagă părea să lenevească stând la căldurică, sub plapumă, în imensul pat creat de Dragoş Buhagiar, la „Elizaveta Bam” prin care îl readucea în conştiinţa românilor pe un maestru al avangardei ruse, Daniil Harms, „O scrisoare pierdută”, singurul spectacol din istorie care după ce a luat Premiul UNITER a fost scos de pe afiş de către directorul Teatrului Naţional de atunci, Dinu Săraru, pentru că prea semăna ceea ce se petrecea pe scenă cu realitatea din politica românească. Din păcate nu a mai apucat să pună în scenă un alt Caragiale, „D’ ale carnavalului”, pe care ar fi trebuit să-l monteze la Teatrul Naţional.
Creaţiile sale au marcat teatrul românesc. Trei dintre montările semnate de el au primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol: „O scrisoare pierdută“, „Oblomov“ şi „Elizaveta Bam“. A murit însă fără a primi şi Premiul UNITER pentru regie, distincţie care i s-a acordat totuşi post mortem printr-un premiu de excelenţă. Acesta a fost ridicat la Gala UNITER din 2012 de către fiul său, Alex Tocilescu, care a comentat atunci: „Dacă ar fi fost aici, Toca, adică taică-meu, ar fi spus că nu înţelege de ce i se tot dau premii de excelenţă (pe primul, care era de fapt pentru întreaga activitate, l-a primit în 2002), dar nu primeşte niciodată premiul de cel mai bun regizor. <Adică sunt un regizor excelent, dar nu suficient de bun?> , ar întreba Toca ironic-amuzat-amuzant. Sala ar râde şi i-a da probabil dreptate.“
Triumful de la Operă
După cum a declarat într-un interviu, marele creator a fost „sedus“ şi de operă: „Probabil că orgoliul şi vanitatea mi-au fost mângâiate cel mai mult la premiera cu Faust, de la Opera Naţională Bucureşti (…) La Operă simţi cu adevărat ce înseamnă triumful, cu 1.200 de oameni în sală, la o premieră care are un fason şi care e mai spectaculoasă ca la teatru. Aici, publicul (dacă i-a plăcut spectacolul) este puţin mai excitat. Ovaţionează, urlă, strigă “Bravo!”. E un show mai tare”, era de părere artistul.
Cu ocazia revenirii în repertoriu a spectacolului „Faust”, Opera Naţională Bucureşti vernisează pe 14 decembrie, în Foaierul Operei Naţionale Bucureşti, şi expoziţia de fotografie „In memoriam Alexandru Tocilescu”, care conţine fotografii din diferite spectacole puse în scenă de-a lungul timpului de către regretatul regizor.
