O prezenţă permanentă în lumina reflectoarelor, Loredana Groza vorbeşte într-un interviu despre cariera sa de peste trei decenii, despre familie, succes şi planuri de viitor.
Tu când ai simţit că eşti o Voce?
Loredana Groza: Când lumea, cât eram eu de mică, se oprea şi mă asculta cântând. Mi-am dat seama că pot transmite ceva prin vocea mea.
Pe tine cine te-a descoperit?
L.G.: Mama mea este cea care m-a descoperit prima oară, ca mai târziu să fiu descoperită de profesioniştii Jolt Kerestely şi Dumitru Moroşanu.
Când te-ai lansat tu cum a fost? Era la fel de greu ca acum, când imaginea pare să conteze mai mult decât talentul? Acum festivalul de la Mamaia nu mai naşte vedete, dar au apărut aceste show-uri tv. Ce părere ai?
L.G.: Nu cred că lucrurile se schimbă radical de la o generaţie la alta. Până la urmă suntem oameni şi cu siguranţă avem aceleaşi slăbiciuni şi calităţi. Publicul din anii ‘80 era puţin mai atent şi mai sensibil din multe puncte de vedere, faţă de vremurile actuale când oamenii sunt intoxicaţi cu lucruri care, repetate zi de zi şi oră de oră ajung să îţi placă. Mizez pe esenţa umană şi pe faptul ca emoţiile, indiferent de epocă, de gen sau vârstă, sunt eterne şi că oamenii vibrează la ceea ce este pur, adevărat şi viu.
Fiica ta pare să împărtăşească pasiunea ta. Îşi doreşte o carieră în muzică?
L.G.: Elena a crescut într-o familie în care subiectele despre muzică, filme, spectacole, cărţi sunt la ordinea zilei, aşa că nu avea cum să fie ferită de acest „microb”. Ce va face în viitor este însă decizia ei, deocamdată şcoala este pe primul plan.
Ai reluat colaborarea cu BUG Mafia iar piesa s-a bucurat de succes. Ce alte proiecte muzicale mai pregăteşti?
L.G.: Pregătesc un nou album la care lucrez de câteva luni bune în Germania, la Munchen. Sunt piese pe care le-am compus – muzica si versuri, iar acum lucrăm orchestraţiile finale şi mixajele. M-am implicat de la A la Z în acest proiect, iar pe lângă asta mai pregătesc şi un DVD cu concertul „Agurida Fantastica” care a avut loc în luna iulie la Teatrul de Vară din Herăstrau.
Nu de puţine ori ai fost numită Madona României. Preferi să ţi se spună aşa sau te caracterizează mai mult apelativul Loredana din Carpaţi?
L.G.: Mă onorează comparaţia, dar eu sunt Loredana din Carpaţi sau de lângă, cum vreţi voi să mă luaţi.
Care este cea mai dragă amintire din copilăria ta?
L.G.: Mi-e dor de vacanţele la ţară, de bunicii mei, de acea viaţă tihnită. A fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea.
Mulţi artişti îşi doresc să rămână în atenţia publicului de-a lungul anilor, dar puţini reuşesc. Tu ai reuşit. Cât consideri că este muncă, cât este ambiţie şi perseverenţă şi cât este noroc în reţeta succesului tău?
L.G.: Nu pot să dau procentaje. Cred că dacă vrei cu adevărat un lucru până la urmă nimic nu te poate împiedica şi dacă dorinţa e secondată de pasiune şi de bucuria de a împărtăşi ceea ce simţi şi descoperi ca artist cu fanii tăi, asta nu poate decât să îţi dea o constantă şi o continuă legătură cu muzica şi cu scena aşa cum am avut şi eu. Norocul este de multe ori şi felul în care îţi evaluezi oportunităţile şi şansele care îţi vin în cale.
Loredana Groza: Privesc fiecare zi ca pe o nouă provocare
Foarte multă lume se întreabă cum reuşeşti să ai o energie incredibilă, o vitalitate demnă de vârsta adolescenţei şi un look mereu fresh. Care este secretul tău? Sport, alimentaţie, yoga, pozitivism…?
L.G.: Sunt o persoană echilibrată şi întodeauna am avut o viaţă în care am combinat mai multe elemente. Mi-a plăcut întotdeauna să fac sport, să călătoresc, să nu intru în rutină, să găsesc plăcerea în ceea ce fac şi să păstrez prospeţimea. Dacă eu mă plictisesc nu e ok, pentru că ceea ce simt eu simt şi cei din jurul meu şi atunci m-am ghidat întotdeauna după instincte şi am încercat să găsesc întotdeauna un izvor, să fie ceva proaspăt. Chiar dacă am cântat un cântec timp de 20 de ani, de câte ori urc pe scenă încerc să abordez altfel interpretarea şi să-i găsesc o nouă aură, o nouă energie. Dorinţa de a nu intră în rutina corelată cu credinţa ca vârstă este doar un număr, copilul din noi nu moare nicioadată, m-au făcut să merg mai departe şi să privesc fiecare zi ca pe o nouă provocare.
Oferă-ne un pont care dă rezultate pentru energie sau frumuseţe.
L.G.: În primul rând să nu trăieşti în trecut, cu regrete, să trăieşti fiecare clipă. Timpul e foarte preţios, trebuie să fim generoşi şi recunoscători pentru ceea ce primim în fiercare zi. Viaţa este o minune şi trebuie să fii conştient că trăieşti această minune. De la felul în care gândeşti până la ce mănânci, ce citeşti, ceea ce îţi dă sau nu aripi, asta te poate propulsa într-o stare de spirit care să îţi dea energie, pozitivism şi să te ţina într-o formă excelentă.
De 13 ani ai o căsnicie admirabila. Care este cheia fericirii în doi?
L.G.: Trebuie sa renunţi la ego, pentru că atunci când orgoliul este mai puternic decât dragostea, lucrurile nu rezistă. O relaţie trebuie construită zi de zi, trebuie să nu judeci, să ştii să laşi de la tine, să ai încredere în partener şi în relaţia voastră.
Cum îţi petreci timpul împreună cu fiica ta? Face vreun sport sau vreun curs pentru ceva?
L.G.: Îi place foarte mult echitaţia. De câte ori avem timp liber mergem împreună acolo. Îi place foarte mult la mare, la munte, călătorim împreună atunci când nu e la şcoală şi am concerte, suntem ca nişte surori. Relaţia noastră am vrut să fie directă şi lipsită de formalisme.
Unde şi cum îţi place cel mai mult să-ţi petreci concediile sau timpul liber?
L.G.: Acasă. Eu sunt mai tot timpul plecată, aşa că pentru mine este foarte important să fiu acasă, să-mi fac micile plăceri: să lenevesc cu o carte în mână în gradin mea la soare, să gătesc o cină bună, să fac cumpărături în piaţă – îmi place să-mi aleg singură legumele sau fructele etc.
Ce înseamnă pentru tine actoria şi cum te simţi pe platourile de filmare? Această experienţă te-a schimbat cu ceva?
L.G.: Cu siguranţă m-a schimbat şi m-a făcut să mă descopăr altfel de cum credeam că sunt. Mi-a dat o siguranţă mai mare şi faptul că am putut să joc încă de când eram foarte tânăra, mi-a dat o degajare şi mai mare pe scenă.
Care a fost lucrul care te-a marcat cel mai tare de-a lungul vieţii?
L.G.: Am o viaţă plină şi nu-mi place să fac topuri, dar cu siguranţă printre cele mai frumoase momente pe care le-am trăit a fost naşterea fiicei mele şi cred că orice mamă este de acord cu asta. Nimic nu are cum să egaleze această experienţă.
Care sunt oamenii pe care-i ai alături necondiţionat, exceptând familia?
L.G.: Chiar dacă nu sunt întotdeauna aproape de mine fizic, prietenii îmi sunt mereu alături, mă susţin şi de câte ori ne vedem este că şi cum nu ar fi trecut nicio zi, timpul nu stă în calea noastră. Cei cu care îmi împart o mare parte din timp – călătorim, cântăm, stăm în studio – sunt colegii mei de trupă care au devenit a doua mea familie.
Te-ai gândit vreodată să părăseşti România? În ce condiţii ai face acest pas?
L.G.: Părăsesc România de câte ori vreau şi mă întorc de câte ori vreau. Nu cred că mai trăim într-o lume în care să vorbim despre o plecare definitivă.
Ce ai face dacă ai rămâne… fără voce?
L.G.: Vocea este modul meu în care comunic cu lumea, propriul meu Internet, dar în viaţă trebuie să ai întotdeauna un plan B şi să nu depinzi de nimic definitiv şi irevocabil. Există viaţă după moarte, există viaţă şi după voce!
Care este mâncarea ta preferată?
L.G.: Una dintre mâncărurile mele preferate este măduva, în general la grătar.
La concertele tale, esti întotdeauna machiată şi coafată într-un mod foarte special? Câţi oameni fac parte din echipa ta?
L.G.: Mă machiez şi mă coafez singură. Nevoia m-a învăţat asta, apoi spiritual practic şi dorinţa de a câştiga timp. E mai simplu când nu depinzi de alţii, ci doar de tine. Sunt de asemenea şi propriul meu stilist: singura îmi caut combinaţiile de haine şi le mixez aşa cum îmi doresc eu.
Care sunt oraşele în care îţi place să mergi?
L.G.:Cel mai bine mă simt la malul marii sau în oraşele mari, foarte vii ca viaţă şi cultură.
Ce ţi-ar plăcea să faci dacă nu ai cânta?
L.G.: Dacă aş renunţa la muzică, aş vrea să am un restaurant al meu, să inventez tot felul de reţete.
Cine îţi scrie cântecele şi versurile?
L.G.: Îmi scriu singură cântecele şi versurile. Am sute de piese de a căror orchestraţie m-am ocupat.
La ce instrumente ştii să cânţi?
L.G.: Am studiat vioara de la 6 la 14 ani, după care a urmat o pauză lungă. Am reînceput să studiez intens acest instrument anul trecut, când l-am redescoperit şi m-am reîndrăgostit de el. Părinţii mei mi-au cumpărat prima vioară când aveam câţiva anişori. A fost singurul instrument pe care şi-l puteau permite. Studiul m-a ajutat foarte mult să-mi dezvolt simţul muzical. În timp, am învăţat să cânt un pic şi la pian şi la chitară. Îmi place foarte mult şi percuţia, de asta în concertele pe care le susţin alături de trupa mea folosesc foarte des toba.
Eşti una dintre artistele care s-a reinventat de-a lungul carierei sale. Te vei „linişti” vreodată?
L.G.: Sunt convinsă că asta vine din credinţa mea că vârsta este doar un număr şi că nu trebuie niciodată să renunţam la tinereţea şi la copilul din noi. Când începem să ne comportăm în funcţie de ce spun alţii atunci înseamnă că am predat armele şi ne declarăm învinşi. Cred că tinereţea fără bătrâneţe există şi ţine doar de noi şi de curajul de a ne trăi viaţa în aşa fel încât să fim împliniţi şi să-i facem şi pe cei din jur fericiţi.
Ce a însemnat pentru tine celebritatea?
L.G.: Puterea de a spune ceea ce simt, de a fi şi de a rămâne liberă, de a crea şi de a putea să împărtăşesc unui numar incredibil de mare de oameni gândurile, sentimentele, emoţiile mele. A fost o eliberare şi o descătuşare şi aşta m-a ajutat să mă cunosc mai bine şi cred că de multe ori am reuşit să fac oamenii mai fericiţi.
Cum s-a schimbat Loredana in timp?
L.G.: Deloc şi aproape în totalitate! Am încercat să păstrez inocenţa acelor ani,
chiar dacă revoluţii, zeci de albume şi multe, multe alte întâmplări din viaţa
mea au trecut peste.
Care sunt „ritualurile” tale, dacă putem să le numim aşa, înainte de a urca pe scenă?
L.G.: Nu sunt o persoană cu tabieturi. Când vine vorba de un concert live, am nevoie de pregătire fizică şi psihică ca să iasă totul bine. Trebuie să fiu relaxată, să vorbesc cât mai puţin sau poate deloc, să-mi pregătesc cu minuţiozitate apariţia pe scenă. Eu singură am grijă de tot ce înseamnă ţinute, hair/make-up şi îmi pare bine că nu depind de alte persoane.
