Cabinetul de miniştri tehnocraţi fusese format pe 21 ianuarie şi învestit cu vot de încredere în parlament la 11 februarie. Guvernul lui Diab a fost susţinut de majoritatea parlamentară condusă de Mişcarea Patriotică Liberă şi tandemul şiit Amal-Hezbollah. Partidele taberei pro-occidentale au refuzat să participe la guvernare şi s-au alăturat opoziţiei.
Pe data de 4 august, peste 2.000 de tone de azotat de amoniu au explodat în portul capitalei Beirut, provocând moartea a cel puţin 163 de persoane, rănirea altor 6.000 şi lăsând fără locuinţe între 250.000 şi 300.000 de oameni.
Deflagrația a fost ultima picătură dintr-o criză prelungită determinată de prăbuşirea economiei, corupţia endemică şi guvernarea ineficientă şi disfuncţională, aşa încât mulți libanezi au ieşit în stradă pentru a cere schimbări radicale.
