O să mă întorc un pic în timp, în momentul în care te-am cunoscut eu pe tine: tu conduceai revista-ghid TV CSVD (Ce se vede), eu eram un participant pe la vreo 17 ani la un concurs de-al vostru: „telecomandă-ţi câştigul”. Şi mi-am telecomandat o zi cu echipa CSVD. Am primit doar o zi cu tine… Îţi mai aminteşti de revistă, de concurs?
Ada Roseti: Îmi amintesc de toate, nu sunt chiar atât de bătrână. Pe vremea aceea ştiu că doream să interacţionăm cu cititorii şi încercam să inventăm moduri noi, interesante şi originale, în care să o facem. Iar de consursurile de la CSVD sunt mândră şi astăzi. N-aş fi crezut niciodată că experienţa pe care ai trăit-o atunci te-a marcat în bine şi că o să ajungi şi tu jurnalist. Ideea mea era mai curând ca în felul ăsta cititorii noştri, care ar putea crede că lucrul în mass media e plin de glamour şi mister, să vadă faţa ascunsă, cea care implică muncă din greu, până la ore târzii din noapte, deadline-uri nerezonabile, subiecte care se autodistrug şi poveşti care se dovedesc că nu există, cu alte cuvinte speram să vă speriem pe toţi.
M-ai dus la acea întâlnire să văd cum filmezi tu o emisiune pentru Pro TV şi de fiecare dată când ratai o dublă, scăpai câte o vorbă colorată. Mai faci asta şi azi?
A.R.: Încerc şi azi, ca şi atunci, să-mi controlez limbajul, printre altele, pentru că sunt conştientă de puterea lui. Dar unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Am văzut atunci că nu eşti chiar o tipă „rea” cum mi se părea mie, din faţa televizorului. Cum e Ada Roseti în spatele ecranului, microfonului sau biroului de la Discovery?
A.R.: N-am ştiut niciodată ce imagine proiectez. Iar faptul că păream o tipă rea e o surpriză pentru mine. Sunt încăpăţânată, perseverentă, curioasă şi entuziastă. Cu alte cuvinte sunt un om normal, care a avut, probabil, mai mult noroc decât alţii. Îmi place să cred că am simţul umorului, dar sunt convinsă că asta e o problemă de gust.
Revenind la carieră… De ce ai plecat din Pro sau din TVR?
A.R.: Am plecat de pe unde am lucrat din nevoia de a schimba direcţia. Îmi dau seama acum, uitându-mă înapoi, că n-am avut o direcţie clară în minte, şi că locul unde mă aflu acum e rodul norocului şi al faptului că au fost oameni care, din diferite motive, m-au sprijinit, şi, în ultimul rând, al câtorva calităţi şi abilităţi pe care le am. Dar am învăţat între timp că e bine să ai o idee cu privire la unde vrei să ajungi, ca să poţi să găseşti mai uşor drumul într-acolo. E ca atunci când pleci de la Bucureşti la întâmplare. Poţi avea noroc să ajungi la Mamaia, dar dacă te hotărăşti din timp că acolo vrei să mergi, şi te şi informezi cum e cel mai bine să ajungi acolo, drumul e mai scurt şi eficienţa e mai mare.
Că tot se schimbă, din nou, conducerea la postul public, care crezi tu că ar trebui să fie direcţiile de achiziţii spre care să se îndrepte TVR?
A.R.: Mi-e foarte greu să dau sfaturi celor din TVR sau să-mi exprim păreri cu privire la ce ar trebui să se întâmple. Cred foarte serios în misiunea unei televiziuni publice, oriunde ar fi ea, şi cred că asta face TVR-ul un loc interesant şi pasionant pentru oricine are şansa să lucreze acolo. Unele lucruri care se întâmplă acolo sunt bune, de exemplu serialele difuzate acum la TVR sunt dintre cele mai bune de pe piaţă – aşa că aş spune doar: mergeţi în continuare pe acelaşi drum!
Unul dintre lucrurile enervante la multe din televiziunile de la noi este că programarea fiecărei zile nu seamănă cu a alteia. În America, ştii şi tu, programul de filme, seriale şi reality show-uri începe la 20 şi se duce spre 23.00 – 23.30 când încep talk show-urile. Nu crezi că şi la noi ar trebui ceva mai multă ordine?
A.R.: Americanii au mult mai multă televiziune la activ şi situaţia actuală s-a născut ca urmare a răspunsului lor la cererile pieţei şi ale spectatorilor. Ne îndreptăm şi noi către o programare de acelaşi tip, bine structurată şi uşor de decodificat – adică ştii la ce gen de program te poţi uita la orice oră din zi, fără să consulţi în mod necesar ghidurile TV.
Legat de întrebarea de mai sus, ai spus şi că ar trebui mai mult entertainment decât politică. Într-o lume în care dezbaterea politică a devenit un soi de sitcom neaoş, cum veţi convinge publicul larg să treacă pe unul din canalele Discovery?
A.R.: Nu e greu. Dacă lumea s-a săturat de asta, calitatea, profesionalismul şi perspectiva originală din care sunt realizate programele noastre ar trebui să fie suficiente pentru a aduna tot mai mulţi spectatori.
Revenind la Discovery România… cum ai ajuns să lucrezi aici?
A.R.: Simplu: am fost recrutată. În vara lui 2007 am fost contactată de reprezentanta unei firme de headhunting care m-a întrebat dacă aş fi interesată de acest post. Au urmat interviuri, discuţii şi o ofertă făcută la finalul lui noiembrie 2007. Din 2 ianuarie 2008 lucrez aici şi n-am regretat alegerea făcută nici un moment.
Care au fost mişcările-cheie ale Adei Roseti la Discovery România care i-au adus promovarea?
A.R.: Trebuie să fi făcut eu ceva bun, dacă m-au promovat! Am învăţat foarte mult, marketing, management, relaţii umane. Dacă e să dau un răspuns simplu, asta e: am învăţat şi am aplicat.
Ce înseamnă pentru tine această promovare la „channel director”? E mai importantă această funcţie decât cea de country manager?
A.R.: Nu cred că se poate spune că una e mai importantă decât alta, sunt pur şi simplu diferite. În calitate de director al canalelor Discovery din România, Ungaria, Cehia şi Slovacia, mă ocup de programele, programarea şi marketingul tuturor canalelor din portofoliul nostru.
Abia învăţ lucruri despre pieţele de acolo, abia am început să înţeleg care sunt provocările, care sunt oportunităţile, despre asta însă o să pot vorbi mai mult probabil anul viitor.
Dorota Zurkowska, care este acum country manager pe România, are atribuţii operaţionale şi se ocupă de toate aspectele funcţionării noastre aici, nu doar canalele ca atare, dar şi de vânzările către operatorii de cablu şi satelit şi cele de spaţiu publicitar.
Cât de importantă este piaţa din România pentru Discovery Networks?
A.R.: Piaţa din România devine tot mai importantă în cadrul Discovery – suntem acum a doua piaţă din Europa Centrală, după Polonia. Pentru că am reuşit să creştem constant, atât ca business cât şi ca audienţă, Discovery a avut încredere în noi pentru a coordona încă trei ţări din regiune, în ceea ce priveşte programarea şi marketingul.
Am văzut că la capitolul marketing staţi foarte bine – aţi luat chiar şi un premiu pentru promo-urile produse. Se reflectă acest marketing în audienţele Discovery?
A.R.: Faptul că avem un program făcut special pentru publicul din România, cu promo-uri locale şi campanii originale contează. Pentru noi, 2009 a fost un an foarte bun, în care am crescut cu 67% share-ul în rândul publicului nostru ţintă, bărbaţii tineri, şi cu 10% ratingul în rândul publicului comercial. Şi 2010 a început bine. În primele 6 luni am crescut share-ul cu încă 15% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009.
Dintre canalele din România, pe care ţi l-ai dori mai sus decât unde este el acum şi de ce?
A.R.: Întotdeauna o să-mi doresc să avem mai mulţi spectatori pentru oricare din televiziunile din oferta noastră, şi asta pentru că sunt convinsă că avem programe care merită timpul petrecut în faţa televizorului.
Ce înseamnă pentru România şi pentru telespectatorii de aici această promovare a ta? Să se aştepte la emisiuni şi despre România, făcute de români?
A.R.: De când sunt la Discovery, este întrebarea la care am răspuns de cele mai multe ori. E simplu: suntem un post de televiziune internaţional, nu concurăm cu posturile locale în numărul şi dimensiunea programelor autohtone. Asta nu înseamnă că nu vom produce şi local – au existat numeroase episoade ale unor seriale Discovery filmate în România (Bear Grylls în Munţii Carpaţi), au existat emisiuni în întregime realizate aici (Sanctuarul Urşilor de pe Animal Planet e un exemplu). Dar primul criteriu după care judecăm programele care apar la noi pe post este relevanţa: cât sunt de interesante pentru spectatori şi cât sunt de potrivite cu imaginea pe care aceştia o au despre brand.
Şi totuşi, când începe Discovery România să producă şi emisiuni proprii?
A.R: Cum am mai spus, pentru noi este mai importantă povestea pe care o spune un program, decât locul în care a fost produs acel program. Totuşi, în această toamnă vom avea o surpriză „locală” pentru telespectatorii Discovery din România. Veţi afla mai multe în curând!
Ce noutăţi ne propune Discovery România pentru această toamnă?
A.R.: Toamna asta vom avea o campanie de care sunt foarte mândră, un proiect dezvoltat în întregime în România, care include şi elemente de producţie locale. În afară de campanie, care va începe foarte curând, vom avea o serie de programe noi. Pe Bear Grylls, vedeta noastră, o să-l vedeţi într-un serial nou, „Tehnici de supravieţuire urbană”, în care el îşi foloseşte experienţa pentru a vă învăţa cum să supravieţuiţi în condiţii dificile apărute în marile oraşe. Tot în septembrie vom aduce noi sezoane din „O pradă mortală” şi „Monştrii apelor”, precum şi din „Ross Kemp în jungla urbană”. Vom avea programe noi despre dezastrul din Golful Mexic şi despre atentatele de la 11 septembrie, dar astea sunt doar noutăţile de la Discovery Channel. Celelalte televiziuni din portofoliul nostru vor avea şi ele multe premiere.
La final… după atâtea documentare, nu îţi este dor de filme? Mai mergi la cinematograf?
A.R: În ultimul an m-am concentrat pe Discovery şi munca mea de aici. Am ajuns foarte puţin la cinematograf, am văzut în special filme de animaţie alături de fiul meu cel mic, care are 6 ani. Nu, acum nu mi-e dor de filme. Încă.
