22.8 C
București
miercuri, 17 aprilie 2024
AcasăInternaționalHoria Vîrlan: "Nouă, românilor, ne place să mâncăm mult, să ne umplem...

Horia Vîrlan: “Nouă, românilor, ne place să mâncăm mult, să ne umplem farfuriile până la refuz”

La „Cireaşa de pe tort”, concurenţii îşi dădeau note între ei, maestrul bucătar Horia Vîrlan doar îi urmărea, comenta, aprecia sau, după caz, se închina. Acum, la noua emisiune, „Academia lui Horia”, el şi numai el punctează prestaţia concurenţilor şi, dacă doriţi, îl puteţi vedea aşa cum este el cu adevărat în bucătărie. În fiecare seară de luni.

 

Dacă sunteţi pasionaţi de bucătărie, cu sigu­- ranţă sunteţi familiarizaţi cu competiţiile culinare, difuzate pe diverse posturi de profil. Prima Tv şi Horia Vîrlan vă propun o astfel de competiţie, autohtonă, bineînţeles, jurizată de maestrul bucătar. Ce le-a pregătit concurenţilor, ce preparate vom vedea, ce reţete vom afla ne spune Horia Vîrlan în interviul de mai jos.

Pentru „Academia lui Horia”, dumneavoastră aţi selecţionat candidaţii?

Horia Vîrlan: Ei nu, nu puteam face singur selecţia, au fost peste 4.000 de candidaţi. Unii au venit pentru bani, alţii pentru a găti sau pentru a învăţa să gătească, alţii pentru a fi văzuţi. Ideea emisiunii ne-a venit după ce am primit o mulţime de scrisori de la cei care urmăresc „Cireaşa de pe tort”, în care-şi exprimau dorinţa de a participa la emisiune şi astfel am ajuns aici. Am ajuns să închegăm o emisiune destul de grea pentru noi, o emisiune destul de încărcată, pentru că, în afară de preselecţii, unde mulţi oameni din studiou m-au ajutat, în final, a trebuit să-i supun unui test personal. După test, am ales 18 candidaţi, cărora li s-au alăturat 18 vedete care se pricep la gătit. Fiecare grupă preliminară, formată din trei echipe a câte doi concurenţi (o vedetă şi o persoană selectată) trebuie să-şi dea măsura capacităţii lor de-a lungul a patru probe.

În ce constau probele preliminare?

H.V.: Prima este proba de îndemânare, tehnici de bază de bucătărie, adică tăierea legumelor, dar nu ca la mama acasă, ci în bucăţi de anumite dimensiuni sau cuburi. A doua probă este cea de gust, să vedem dacă ei ştiu condimen­tele, balansul lor, dacă ştiu să diferenţieze legumele. A treia probă este cea de gătit, când echipele gătesc în acelaşi timp cu mine. Unii se descurcă mai bine, alţii mai rău, cum deja aţi văzut din episoadele difuzate. A patra probă, cu punctajul cel mai mare, este o probă de creaţie, de imaginaţie. Concurenţii primesc un coş-surpriză, cu diverse ingrediente, şi trebuie să le folosească pe toate la gătit.

Vă puteţi da seama de priceperea unei persoane în bucătărie după cum ţine cuţitul?

H.V.: Da! Dar la „Academie” nu se aplică. Nefiind bucătari profesionişti şi neavând cursuri de specialitate, nu i-am taxat. Bine, comentez, bombănesc, dar nu pot să-i taxez dacă nu ţin cuţitul „corect”. Treaba asta se învaţă şi vine cu exerciţiul, se creează nişte automatisme. Aşadar, nu am cum să-i cert pentru treaba asta. Insist însă ca mâna să fie ţinută corect, până la urmă e „academie”, nu grădiniţă sau şcoală primară. Se presupune că toţi se pricep la bucătărie, gătesc din plăcere, sunt autorizaţi, ca să spun aşa.

Unele vedete au fost şi la „Cireaşa de pe tort”. Asta v-a făcut mai exigent?

H.V.: Aşteptări am întotdeauna, mai ales într-o astfel de situaţie. A fost alegerea lor să vină, au spus că ştiu să gătească şi au acceptat concursul. Până la urmă e vorba de 10.000 euro. În România de astăzi, 10.000 de euro nu e o sumă de ignorat. Aşa că da, sunt exigent.

La preparatele propuse, veţi folosi şi condimente mai puţin cunoscute?

H.V.: Da, am folosit şi vom folosi în continuare la proba de gust. Am adăugat pe ici, pe colo câte un ingredient mai puţin cunoscut, de exemplu ghimbirul, care totuşi nu este atât de necunoscut, nucşoara, un alt exemplu, dar nu voi exagera. Nici cu ierburile aromate nu voi merge foar­te departe, nici măcar coriandru nu am folosit. În schimb, aş vrea să gătim un pilaf indian, cu condimente mai puţin cunoscute la noi, însă detalii nu vă pot da, va trebui să urmăriţi ediţiile emisiunii. În rest, vom rămâne în limitele gustului românesc, european.

Vă întreb de condimente, fiindcă ele apar în tot mai multe reţete, deşi mulţi dintre noi nici nu ştim de unde să le cumpărăm, nu mai vorbesc de gătit.

H.V.: Sunt convins de asta. Multe cărţi de bucate sunt, de fapt, traduceri, în cel mai bun caz. Am observat foarte multe greşeli în cărţile de bucate, din cauza faptului că traducătorii nu cunosc termenii culinari. Aceştia sunt cunoscuţi de cei care lucrează în bucătărie şi sunt, în general, termeni franţuzeşti şi termeni adaptaţi. De exemplu, a fost o bună perioadă de timp când „ricotta” nu putea fi tradusă, acum oamenii ştiu că este un fel de urdă. Este o urdă uşor sărată cu un conţinut mai mare de grăsime, dar tot din zer e făcută. Apoi am văzut că mulţi traduc „cornflower” cu mălai, nu cu amidon, corecta lui traducere. Sunt doar două exemple, dar gândi­ţi-vă ce înseamnă să pui la un preparat mălai în loc de amidon, care are rolul de a închega. Este groaznic, nu va ieşi nimic! Toate mâncărurile chinezeşti au amidon, în toate sosurile lor se pune amidon, iar dacă tu foloseşti mălai, nu-ţi va ieşi nimic, niciodată!

Revin la emisiune.  Noi de ce ar trebui s-o urmărim?

H.V.: În primul rând sunt foarte multe cunoştinţe de bucătărie ce vor fi transpuse pe ecran. La probele de îndemânare, reţetele sunt executate aproape în timp real (atât cât ne permite spaţiul de emisie), aşadar cei care ne privesc au numai de învăţat. Mă gândesc să gătim la un moment dat saramură din burtă de crap, cu mămăliguţă bineînţeles, dar nu vreau s-o gătim ca la cantina de la colţul blocului, ci în alt fel, vreau să vă arăt cum o gătesc eu. În orice caz sunt reţete interesante şi se pot face în scurt timp.

Singur jurizaţi competiţia?

H.V.: Da, eu sunt cel care decide dacă îndeplinesc bine sarcinile. Ar fi o idee să voteze şi telespectatorii, dar este destul de greu. Cei de acasă pot fi subiectivi, au mai puţine cunoştinţe, nu au cum să guste şi să miroasă preparatele. E greu ca telespectatorii să vadă tot ce văd eu, pentru a decide ce e bine şi ce e rău. Aşa că trebuie să aveţi încredere în mine, pentru că o fac cu simţul răspunderii. Chiar iau în serios această competiţie!

Până acum, din episoadele filmate, ce v-a surprins plăcut?

H.V.: Au fost câteva surprize plăcute, mai puţin din partea concurenţilor aleşi la preselecţii şi mai mult din partea vedetelor. Spun vedete, pentru că acesta este termenul folosit. Trebuie să recunosc că am idei preconcepute vizavi de vedetele tv. Încep să mi le schimb, sunt unii care nu merită o reputaţie proastă, dar nu intru în amănunte, mă limitez doar la partea de bucătărie, pe care trebuie s-o analizez. Am fost surprins să văd că unii sunt dedicaţi, chiar se pricep, alţii nu se pricep, dar au dat dovadă de inteligenţă, pentru că bucătăria necesită şi puţină minte, au înţeles ceea ce trebuie să facă şi s-au adaptat destul de rapid. Nu au fost maeştri în arta culinară, dar au reuşit să dea de cap unor preparate complicate.  Asta m-a surprins! Apoi am văzut concurenţă acerbă între ei, la prima probă toţi glumeau, de la a doua probă se urmăreau unii pe alţii, iar la a treia mai să se mănânce între ei. Mi-a plăcut, e interesant şi pot să spun că i-am lăsat în pace!

N-aş vrea să fiu în pielea lor.

H.V.: De ce nu? Până la urmă, ei fac ceea ce le place! Toţi cei care s-au înscris se pricep la gătit, nu a venit cineva care nu ştie să întindă unt pe pâine. La preselecţii ne-au vorbit despre preparate care mai de care mai sofisticate, ne-au înnebunit cu ceea ce vor şi pot să facă. Poftiţi, arătaţi, vă rog! Până la urmă este o competiţie culinară, sunt cei mai buni dintre cei care s-au înscris, trebuie să facă nişte preparate mai deosebite. Nu se poate să le cer să-mi facă supiţă de legume sau cartofi prăjiţi.

„Cireaşa de pe tort” abia s-a încheiat, aţi început „Academia lui Horia”. Nu vreţi vacanţă?

H.V.: Eu sunt familist, până acum am mers cu soţia şi cu copiii. Nu am anumite dorinţe, soţiei îi place la mare, la soare, mie îmi place mai mult la munte, să fie umbră, să mă plimb prin pădure. Îmi place să vizitez oraşe, să mă plimb cu maşina, sunt un turist mai leneş. În mare da, îmi place să călătoresc.

În călătorii, aţi gustat preparate inedite?

H.V.: Eu încerc orice! Da, am mâncat şi viermi! Am gustat, trebuie să ştiu despre ce e vorba, n-o să mai fac asta şi nu vă recomand să încercaţi! Am mâncat sendviş cu şarpe, n-aş mai mânca a doua oară. Nu e rău la gust, dar ideea de a consuma carne de şarpe nu mă atrage, cum nu-mi plac nici picioarele de broască. Am mâncat nutrie, porc de Guineea, nu mi-au plăcut deloc, dar trebuia să încerc.

Vă atrag mâncărurile „extreme”, să zic aşa?

H.V.: Nu mă atrag deloc, dar am fost nevoit. Am lucrat în multe locuri şi a trebuit să gust şi să gătesc multe preparate ciudate. Într-o perioadă găteam des supă de broască ţestoasă, de exemplu, trebuia să fac asta, dar nu mi-a plăcut deloc.

După lansarea cărţii de bucate, aţi mers prin ţară, pentru promovare. Câteva concluzii?

H.V.: Dacă o carte e bună sau nu trebuie să treacă ceva timp pentru a ne da seama. Am întâlnit mulţi oameni cărora le-a plăcut cartea, pentru că au gătit mai multe reţete din ea, au văzut că ies, au văzut dacă reţetele de acolo se potrivesc cu preferinţele lor. Pe mine mă bucură, normal, şi graţie ei am reuşit să cunosc o mulţime de oameni, din toate mediile sociale.

Şi? Suntem gurmazi?

H.V.: Da! Ne place să mâncăm mult, ne place să avem farfuriile pline. Noi, românii, nu prea am fost necăjiţi. Noi mai mult ne văicărim, precum ţaţele. Dar au fost state în Europa care au suferit foarte mult de foame – Spania, Italia, Marea Britanie – şi asta se vede în bucătăria lor şi în felul în care oamenii mănâncă. Oamenii au gătit din momentul în care au început să folosească uneltele, dar, practic, bucătăria pe care noi o folosim astăzi durează de vreo două secole şi jumătate. Se mânca simplu, nu se combinau ingredientele – legume cu cărnuri – , pentru că nu prea erau cunoscute. Noi nu am avut perioade de foamete, suntem obişnuiţi să mâncăm mult şi asta se vede în obiceiul culinar. În ţările din Vest, oamenii mănâncă mai puţin şi nu mă refer la restaurant, ci acasă, porţiile pe care le servesc sunt mici, îşi pun puţin în farfurie. Iar dacă mai vor ceva, mănâncă un fruct. La noi nu există aşa ceva, noi umplem farfuria până la refuz, punem multă mâncare pe masă. 

#1./ Ce se va întâmpla cu „Cireaşa de pe tort”? Intră în vacanţă, ori formatul va fi înlocuit?

Cireaşa nu va fi înlocuită, are în schimb perioade de odihnă, vara şi în vacanţa de iarnă, dar cu siguranţă în toamnă va începe un nou sezon.

#2./ „Academia lui Horia” va fi doar pe timpul verii ori vor fi realizate în paralel?

Vom vedea, încă nu pot să spun. Mai multe vom putea spune după ce se va încheia acest prim sezon.

#3./ Cum decurge concursul, mai exact?

din 18 echipe, 6 vor ajunge în semifinală. Semifinala va avea două părţi, în fiecare parte vor concura câte trei echipe, aşadar în finală vom avea două echipe. Dar premiul este pentru o persoană, aşa că, în finală, echipele se vor despărţi şi fiecare concurează pentru sine. Va fi interesant, finala va fi mai dificilă, vor fi doar trei probe, dar trei probe zdravene: proba gustului va ieşi, apoi eu nu voi mai găti, ci doar ei, la indicaţiile mele. Veţi vedea, le-am pregătit nişte surprize şi nu va fi uşor deloc!

#4./ Cine alege meniul?

Eu! Eu voi fi mama şi tatăl lor!

#5./ Numai preparate româneşti?

Nu. Vor fi diverse preparate. Vom găti preparate mai complicate, preparate comune, dar după propria reţetă, vom face şi câteva experimente. În rest, vom rămâne în limitele gustului românesc, european.

Cele mai citite

Ce este foliculita, cum o tratăm și cum o putem preveni

Ce este foliculita? Foliculita este o afecțiune comună, în general benignă, a pielii în care foliculul de păr devine infectat/inflamat și formează o pustulă...

În timp ce PNL și PSD ar căuta un înlocuitor pentru Cîrstoiu, Sebastian Burduja își prezintă “Planul pentru București”

Sebastian Burduja, ministru al Energiei și președinte al filialei PNL București, își prezintă noua lui carte, care se intitulează "Planul pentru București". Sebastian Burduja vorbește...

Corina Crețu: “Simplificarea regulilor PAC reprezintă un pas înainte”

Corina Crețu, europarlamentar și fost comisar european pentru politica regională, aduce în discuție necesitatea de a simplifica regulile Politicii Agricole Comune (PAC) a Uniunii...
Ultima oră
Pe aceeași temă