Muzică lăutărească, fuste creţe, gypsy rock, gypsy electro şi gypsy punk. „Gypsy style” e „trendy şi cool”, nu? One woman show-ul Alinei Şerban reface traseul maturizării unui copil de la momentul în care orice e „cool” numai să fii „de etnie” nu, până la momentul în care poate spune fără pic de ruşine „sunt ţigancă”.
Declar pe propria răspundere că nu vreau să ne mutăm. Declar pe propria răspundere că nu vreau să dorm aici. Declar pe propria răspundere că acum trebuie să iau singură viaţa în piept şi s-o înving. Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată până-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!
Aşa sună „statementul”/ invitaţia la noul spectacol al Teatrului Luni de la Green Hours „Declar pe propria răspundere”, scris şi jucat de Alina Şerban, o fată „de etnie”, absolventă de actorie şi care, între timp, a făcut şi un stagiu de pregătire la New York. Dezvoltat de actriţă ca un solo-performance şi prezentat în diverse forme, proiectului i s-au adăugat, din decembrie, regizorul David Schwartz şi, pe post de asistent dramaturgie, actriţa Alice Monica Marinescu. Nu trebuie uitat Cătălin Rulea, care pe parcursul reprezentaţiei cântă la instrumente muzicale pentru copii, pahare şi alte obiecte. Deloc „gypsy style”, pentru că nu asta s-a dorit, dar foarte interesant.
Plecând de la fragmente din jurnalul personal al Alinei Şerban, spectacolul reface istoria copilăriei şi a adolescenţei acesteia, o istorie a unei fete care a aflat pe propria piele ce înseamnă „să girezi cu casa” şi care a trăit într-o curte de spoitori în perioada adolescenţei. De la pasiunile şi preocupările specifice vârstei (admiraţia pentru formaţia 3 Sud Est sau relaţiile cu băieţii) până la ruşinea de a recunoaşte în faţa cunoscuţilor „români” că locuieşte în „curtea aia cu ţigani”, de la haiosul – privit din afară -, episod în care îşi face curaj să aducă pe cineva pentru a-l prezenta familiei, până la ruşinea „declaraţiei pe propria răspundere” în care cere să devină „asistat social”, one woman show-ul Alinei Şerban reia majoritatea temelor din disputele ultimilor ani pe subiectul romilor. Fără să îşi propună neapărat asta. „Declar pe propria răspundere” e, în primul rând, povestea maturizării unui copil, de orice etnie ar fi el. Deşi poate ar fi fost multe poveşti amuzante/interesante/exotice în ceea ce priveşte viaţa dintr-o curte de rromi, echipa care a făcut acest spectacol nu abuzează de acestea. (E un episod în piesă în care legătura dintre fată şi o „româncă” se stabileşte tocmai pentru că aceasta din urmă e foarte interesată de detalii despre lucrurile care se întâmplă „în curtea aia”. )
În lumina în formă de clepsidră aruncată de un retroproiector – din alea vechi -, actriţa reface traseul de la perioada în care apartenenţa la „etnie” era cel mai mare chin al ei până la momentul în care a spus pentru prima oară, fără ruşine, „sunt ţigancă”. Dar ca să ajungă acolo a fost nevoie de nişte suedeze care încercau stângaci să danseze aşa cum o făcea simplu şi natural mătuşa sa în curtea din cartierul Tei şi de nişte românce îmbrăcate în fuste „gypsy”. A fost nevoie de nişte oameni pentru care muzica şi îmbrăcămintea „gypsy” era „super-cool”.
Apropo, se mai poartă anul acesta fustele ţigăneşti?
Declar pe propria răspundere
1h
text: Alina Şerban.
dramaturgie spectacol: Alice Monica Marinescu
regia: David Schwartz.
scenografia: Adrian Cristea.
sound peformance: Cătălin Rulea.
cu: Alina Ş erban.
Teatrul Luni de la Green Hours
artist charge: 15-20 lei (în avans);
25 lei (în ziua reprezentaţiei).
