Președintele francez, Emmanuel Macron, și premierul italian, Mario Draghi, vor să semneze un acord menit să mute centrul de putere din UE spre un parteneriat franco-italian, în contextul plecării Angelei Merkel de la puetere.
Mario Draghi, premierul din Italia și Emmanuel Macron, președintele Franței, vor semna săptămâna viitoare un acord de cooperare bilaterală, potrivit unor persoane familiare cu tratatul. Specialiștii cred că este cel mai recent semn că liderii europeni s-au apropiat. „Tratatul Quirinal”, numit după opulentul palat prezidențial din Roma unde va fi semnat documentul, este conceput pentru a stimula cooperarea industrială și strategică dintre cele două țări.
Conform Reuters, parteneriatul franco-italian este asemănător cu acordul Elysee dintre Franța și Germania, care a fost ratificat în 1963. Un purtător de cuvânt al lui Draghi a refuzat să comenteze, în timp ce biroul de presă al lui Macron a spus că nu confirmă „în această etapă” că pactul va fi sigilat. Alte detalii ale acordului rămân nedezvăluite, dar un alt oficial italian a declarat că va stimula cooperarea dintre țări în domenii care cuprind economie, comerț, turism și cultură.
Acordul dintre Italia și Franța este perceput ca o veste bună pentru sectoarele de apărare și strategice, unde companii precum Avio Aero din Italia și Safran din Franța au concurat pentru contractul profitabil de a produce motoare Eurodrone. Fostul prim-ministru italian, Paolo Gentiloni, a început negocierile cu Macron pentru un text încă din 2018, dar a fost înlocuit în urma alegerilor din acel an de Giuseppe Conte, al cărui guvern populist a contestat viziunea lui Macron de o mai bună integrare europeană.
Cele două țări au continuat disputele referitoare la diverse subiecte, de la migrație la cultură. Tensiunile dintre Roma și Paris au atins un apogeu la începutul anului 2019, când Franța și-a rechemat pentru scurt timp ambasadorul din cauza unei dispute care implică imigrație.
Draghi și Macron se cunosc de când premierul italian a condus Banca Centrală Europeană, dar respectul și admirația reciprocă s-au intensificat în ultimele nouă luni. Acum, cu Angela Merkel gata să se retragă de la putere din funcția de cancelar german după aproximativ 16 ani de conducere, cei doi lideri vor putea să exercite, probabil, mai multă influență asupra politicii Uniunii Europene, spun analiștii.
Până acum, au petrecut aproape 10 ore în întâlniri bilaterale împreună. Cea mai recentă întâlnire dintre Draghi și Macron a fost la Paris săptămâna trecută, concentrându-se pe tranziția politică din Libia, o problemă de importanță strategică pentru ambii lideri.
Discuțiile au atins subiecte de politică externă, vorbind despre probleme legate de Libia, China și Rusia. Ambii au spus că politicile monetare ale UE ar trebui să rămână expansioniste și că datoria este necesară pentru a stimula creșterea în acest moment. Astfel formează un front comun în fața țărilor precum Austria și Țările de Jos, care favorizează o abordare mai prudentă.
Pentru Macron, parteneriatul are valoare adăugată: pe măsură ce se pregătește să preia președinția rotativă a UE, va avea nevoie de tot ajutorul pe care îl poate obține deoarece i-a înstrăinat de alți lideri europeni.
Angela Merkel se retrage din funcția de cancelar al Germaniei, pe care a deținut-o timp de 16 ani. Oficialul german a fost văzut pe tot parcursul carierei sale drept liderul European care a păstrat blocul comunitar unit. La începutul lunii noiembrie, Emmanuel Macron a întâmpinat-o pe Merkel în inima regiunii viticole Burgundia, unde i-a lăudat activitatea din toți acești ani și i-a mulțumit că „a menținut Europa unită în anii de criză”.
Macron a spus că Merkel a lucrat mai întâi cu președintele francez Jacques Chirac, apoi cu Nicolas Sarkozy pentru a face față crizei financiare și a menține zona euro unită, cu Francois Hollande pentru a face față terorismului și crizei imigrației și cu el însuși pentru a lupta împotriva pandemiei de COVID-19.
Cei doi lideri nu au făcut declarații politice la Beaune. Ambii favorizanți ai integrării europene au lucrat împreună îndeaproape în timpul crizei COVID-19, deși nu au fost considerați la fel de apropiați ca Merkel și colegul ei conservator Nicolas Sarkozy, președintele Franței din 2007 până în 2012.
