Viaţa meteorică a artistului britanic, liderul formaţiei Queen, a fost cunoscută mai bine abia după moartea sa. Vitalitatea, succesiunea de spectacole şi de înregistrări suprasaturau şi ultimul fan, iar detaliile despre viaţa lui personală nu mai erau prioritare. Freddie Mercury a reuşit să îşi protejeze intimitatea până s-a sfârşit, la 45 de ani.
Muzician, compozitor, textier şi lider al trupei britanice de rock Queen, Freddie Mercury a fost celebru pentru calităţile sale vocale remarcabile şi timbrul special, pentru prestaţiile live. Deşi vorbea ca un bariton, vocea de tenor atingea o rază vocală de 4 octave, potrivit specaliştilor. O bună parte din hiturile Queen au fost compuse de Mercury: „Killer Queen”, „Bohemian Rhapsody”, „Somebody to Love”, „We Are the Champions” sau „Little Thing Called Love”.
A fost inclus în topuri realizate după moartea sa, fiind considerat unul dintre cei mai buni cântăreţi din toate timpurile de către MTV (în 2003 îl includea pe locul doi, după Mariah Carrey, în „Cele mai bune 22 de voci din muzică”), de All Music şi de BBC News în „Topul primelor zece voci ale lumii”.
Record de albume vândute
Cât timp a trăit Freddie Mercury, trupa Queen nu a reuşit să cucerească toţi criticii de muzică rock, deşi stadioanele erau pline, iar stocurile de discuri din magazine, epuizate, circulau ca o marfă de contrabandă. Queen a fost nominalizată abia în 2001 în Rock and Roll Hall of Fame. Între timp, formaţia se apropie de cifra uluitoare de aproape o jumătate de miliard de albume vândute în lume.
Queen a fost cea mai longevivă formaţie în topul UK Album Chart din istorie, depăşind chiar şi The Beatles, informează BBC, iar hiturile „We Are the Champions” şi „Bohemian Rhapsody” au fost declarate de Sony Ericsson şi Guinness World Records cele mai bune cântece din toate timpurile. @font-face { font-family: „Times New Roman”; }@font-face { font-family: „LeituraNews-Roman 2”; }p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal { margin: 0cm 0cm 0.0001pt; font-size: 12pt; font-family: „Times New Roman”; }table.MsoNormalTable { font-size: 10pt; font-family: „Times New Roman”; }div.Section1 { page: Section1; } Montserrat Caballé, soprana spaniolă alături de care Mercury a înregistrat albumul „Barcelona“, a declarat pentru un documentar că „diferenţa dintre Freddie şi toţi ceilalţi cântăreţi rock este vocea“.
În 2006, Time Asia l-a inclus pe Mercury în rândul celor mai importante personalităţi (eroi) asiatice din ultimii 60 de ani. Cu toate astea, indignarea şi uimirea i-au făcut pe mulţi dintre admiratori să se transforme în critici când, după moartea sa, au aflat că originea lui a fost ţinută secretă, precum şi preferinţele sale sexuale şi cumplita boală care l-a răpus.
Timidul rock star
Freddie Mercury, pe numele real Farrokh Bulsara, s-a născut în 1946, în insula Zanzibar, colonie britanică, astăzi componentă a Tanzaniei. @font-face { font-family: „Times New Roman”; }@font-face { font-family: „LeituraNews-Roman 2”; }p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal { margin: 0cm 0cm 0.0001pt; font-size: 12pt; font-family: „Times New Roman”; }table.MsoNormalTable { font-size: 10pt; font-family: „Times New Roman”; }div.Section1 { page: Section1; } Părinţii săi, perşi din India, l-au trimis la 8 ani în India la o şcoală de băieţi de lângă Bombay, unde înfiinţează prima trupă, cu el la pian. Tot atunci începe să-şi spună „Freddie“. Liceul îl face tot în India, locuind cu o bunică şi o mătuşă. Revine în Zanzibar, însă revoluţia îi forţează familia să părăsească ţara, pe când Freddie avea 17 ani, şi se mută într-un orăşel de lângă Londra. Mercury va studia arta şi designul în West Thames College, talent ce-l va dovedi în realizarea emblemei trupei Queen.
@font-face { font-family: „Times New Roman”; }@font-face { font-family: „LeituraNews-Roman 2”; }p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal { margin: 0cm 0cm 0.0001pt; font-size: 12pt; font-family: „Times New Roman”; }table.MsoNormalTable { font-size: 10pt; font-family: „Times New Roman”; }div.Section1 { page: Section1; } Prietenii şi-l amintesc că era tăcut şi timid, foarte interesat de muzică. Vinde haine second hand în pieţe şi lucrează la Aeroportul Heathrow. După ce se alătură mai multor formaţii, în aprilie 1970 se întâlneşte cu bateristul Roger Taylor şi chitaristul Brian May şi transformă numele trupei Smile în Queen, cu toate protestele colegilor. @font-face { font-family: „Times New Roman”; }@font-face { font-family: „LeituraNews-Roman 2”; }p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal { margin: 0cm 0cm 0.0001pt; font-size: 12pt; font-family: „Times New Roman”; }table.MsoNormalTable { font-size: 10pt; font-family: „Times New Roman”; }div.Section1 { page: Section1; } Atunci îşi schimbă şi numele de familie din Bulsara în Mercury, informează Sunday Times într-un interviu cu familia lui.
Tot în anii ’70 a cunoscut-o pe Mary Austin, de care se desparte după mai mulţi ani pentru un producător de la Elektra Records. Cu toatea acestea, într-un interviu din 1985 Freddie spunea că Mary este „singurul prieten pe care îl am” şi că pentru el a fost ca o nevastă. „Credem unul în celălalt, este destul pentru mine. Nu aş putea să mă îndrăgostesc de un bărbat aşa cum am iubit-o pe Mary”, adăuga. „Love Of My Life” este un cântec scris despre Austin.
În ultimii şase ani din viaţă a trăit cu un hair stilist, Jim Hutton, cel care l-a îngrijit şi l-a vegheat până la moarte. În volumul său de memorii, „Mercury and Me”, Hutton, care a murit anul trecut, dezvăluia că Freddie a fost diagnosticat cu SIDA în 1987. El a negat public boala, deşi presa specula deja, mai ales că turneele Queen se întrerupseseră. Mercury înregistrează în studio până cu o lună înainte de deces. Între timp, formaţia se bucură de succesul albumului „Innuendo”, care s-a vândut în 250.000 de exmplare în prima săptămână.
Cu o zi înainte de a muri, anunţa public: „Am fost testat seropozitiv şi am SIDA”. A doua zi, 24 noiembrie 1991, murea de „bronhopneumonie cauzată de SIDA”. Austin a primit jumătate din avere, iar familia lui, părinţii şi sora, cealaltă jumătate.
Melodii inedite
Nimeni nu-şi poate explica fenomenul de creştere a popularităţii trupei Queen după moartea lui Freddie Mercury, mai ales în SUA unde în anii ’80 intrase în umbră. Însă după 1992, în SUA cresc vânzările albumelor Queen. Se lansează filmul „Wayne’s World”, care include „Bohemian Rhapsody”, iar toate albumele băieţilor sunt reeditate pe CD. În Elveţia se dezveleşte o statuie şi se tipăreşte un timbru regal în onoarea lui, în seria Millenium Stamp.
Se organizează concerte-tribut, cum e cel de pe Wembley Stadium în faţa a 72.000 de oameni, cu invitaţi de marcă pe scenă, transmis în 76 de ţări. Queen caută solişti care să-i poată cânta hiturile, însă publicul nu se poate adapta, considerându-l pe Mercury inegalabil. @font-face { font-family: „Times New Roman”; }@font-face { font-family: „LeituraNews-Roman 2”; }p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal { margin: 0cm 0cm 0.0001pt; font-size: 12pt; font-family: „Times New Roman”; }table.MsoNormalTable { font-size: 10pt; font-family: „Times New Roman”; }div.Section1 { page: Section1; }
În 2008, revista Rolling Stone l-a clasat pe Mercury pe locul 18 în lista primilor 100 de cântăreţi din toate timpurile. Încă apar înregistrări inedite, ultima fiind anunţată chiar luna aceasta: un duet înregistrat în 1983 cu Michael Jackson, care va fi imprimat pe viitorul album Queen.
