21.8 C
București
marți, 23 iulie 2024
AcasăInternaționalDoi alienati simpatici

Doi alienati simpatici

Povestea lui Elling şi a lui Kjell Bja­rne, care încearcă să se readapteze în societate, a fost nominalizată în 2002 la Oscarurile pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Câştigător a fost desemnat atunci filmul bosniac „No man’s land” (regia Danis Tanovic), iar filmul lui Petter Naess a trebuit să se mulţumească cu alte premii mai mici. Transpunerea poveştii într-o variantă pentru teatru s-a bucurat şi ea de succes, iar piesa a fost montată printre altele în Anglia sau în Australia . „Elling“ este o adaptare după romanul „Fraţi de sânge“ al scriitorului norvegian Ingvar Ambjornsen, iar cartea face parte dintr-o serie de patru care îl au ca personaj principal pe Elling. De altfel, norvegianul este cunoscut mai ales datorită acestei tetralogii.

După o montare la secţia germană a Teatrului din Sibiu în 2007, Vlad Ma­ssaci, în colaborare cu Andu Dumi­trescu, reia spectacolul şi la Bucureşti, la Comedie. E un text destul de diferit în peisajul românesc, poate şi datorită mesajului social (nu vă speriaţi, nu e, totuşi, un spectacol tezist), dar mai ales problemei pe care o abordează. De câţiva ani încoace despre „(re)integrare socială“ se scrie şi se vorbeşte mult. Dar de cele mai multe ori, chiar şi pentru instituţiile care ar trebui să se ocupe cu asta, integrarea rămâne doar un termen abstract trecut undeva pe o cerere de finanţare sau în vreun proiect de lege. În cazul de faţă, avem de-a face cu un proces de reintegrare în care pacienţii primesc tot spijinul de care au nevoie. Şi pentru noi privitorii, trăitori într-o lume „normală“, rezultatele sunt uneori amuzante, alteori de-a dreptul dramatice.  

După ce au petrecut mai mulţi ani împreună în aceeaşi cameră dintr-un sanatoriu, lui Elling şi lui Kjell Bjarne li se oferă şansa să iasă de acolo şi să se gospodărească singuri într-un apartament social. Noua viaţă reprezintă cea mai mare aventură a vieţii lor. Iar în cazul acestora, aventura constă în redesco­perirea societăţii şi în încercarea de a se adapta. Acţiuni banale, precum mersul la cumpărături, nevoia de a-şi pregăti singuri masa, de a face curat în casă, mersul la un film, ieşitul la restaurant sau vorbitul la telefon, sunt, pentru ei, lucruri înfricoşătoare. Însă marea încercare constă în a se întâlni, a cunoaşte, şi a interacţiona cu alţi oameni.

Fără a cădea în capcana comicului facil (cu vreo două excepţii) sau a sentimentalismului, Marius Florea Vizante şi Sandu Pop reuşesc să redea comic şi emoţionant în acelaşi timp, inocenţa, angoasele şi diferenţele dintre cei doi.
Ellling (Vizante) este tipul care îi mani­pulează pe ceilalţi şi găseşte o explicaţie teoretică sau o cale de scăpare de la a da ochii cu realitatea, în timp ce Kjell Bjarne este „mai din topor“, mai uşor de fraierit, dar în acelaşi timp, are şi o capacitate mai mare de adaptare.  Dacă procesul de integrare este sau nu încununat de succes, n-o să vă zic. Desco­periţi singuri la Teatrul de Comedie, într-un spectacol cu doi alienaţi foarte simpatici, o montare la care se râde şi se plânge în acelaşi timp.

Elling
Durata: 1h 40min.
Regia: Vlad Massaci Cu: Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Mihaela Măcelaru,
Şerban Georgevici
Teatrul de Comedie (Str. Sf. Dumitru nr. 2, sector 3, tel. 021.315.913.7).

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă