27.5 C
București
vineri, 26 iulie 2024
AcasăInternaționalDana Constantinescu / George Robu: Grădinăritul are gustul vieţii

Dana Constantinescu / George Robu: Grădinăritul are gustul vieţii

În titlul materialului, am parafrazat numele unei rubrici din noua emisiune de pe TVR 2 – „În grădina Danei”, prezentată de Dana Constantinescu, alături de colegul ei de la Viaţa satului, George Robu, în fiecare duminică.

 

În ultimii ani, s-a produs o adevărată migraţie a oamenilor de la bloc la ţară, dacă nu definitiv, atunci măcar în weekend-uri. Beneficiile unei vieţi în mijlocul naturii sunt greu de ignorat, dacă le comparăm cu rezultatele statului într-o cameră, în faţa calculatorului, zi de zi, de exemplu. Mutarea „la ţară” este în plină desfăşurare şi tocmai proaspeţilor proprietari de grădini se adresează emisiunea „În grădina Danei” a Danei Constantinescu. „În grădina Danei” găsiţi sfaturi, reţete, idei de amenajare a grădinii de legume sau fructe şi cam tot ceea ce trebuie să ştiţi despre „peticul verde” pe care l-aţi achiziţionat. Mai jos găsiţi un interviu cu prezentatoarea emisiunii şi cu George Robu, actorul-prezentator-grădinar şi colegul Danei Constantinescu.

Ce este „În grădina Danei”?

Dana Constantinescu: Anul trecut în toamnă vorbeam cu George despre o modalitate ca oamenii să înveţe şi mai mult despre agricultură, despre grădinărit, practic! Ideea e ca omul să se reîntoarcă la pământ, să zic aşa. Orăşenii care-şi cumpără case, care-şi cumpără grădini, chiar şi cei din oraşe, ar trebui să facă ceva în acel spaţiu. Să reînveţe să se mişte, să scape de stres, cum spune colegul meu George, să-i înveţe şi pe copii să fie responsabili (o greblă mică, pentru copii, îi îndeamnă pe aceştia să se alăture părinţilor). Copiii cel mai bine învaţă prin imitaţie. Apoi, e vorba de timpul petrecut în aer liber, atât de sănătos şi pentru copii, şi pentru părinţi. Al treilea motiv: sunt mulţi care spun „un kilogram de roşii este atât de ieftin, de ce să-mi bat capul să cultiv şi eu?”. E adevărat, dar lucrul în propria grădină e cu totul altceva, ştii că e sănătos tot ceea ce se face în grădina ta. Nu e vorba să facă o afacere din asta, dar să cultive cât să mănânce sănătos, asta e important. Niciodată nu ştii ce mănânci, doar atunci când faci tu!

George Robu: Nu se poate să te otrăveşti cu bună ştiinţă şi din lene. Eu dau mereu un exemplu: în această lume, toţi suntem tabelul lui Mendeleev. Tabelul lui Mendeleev spune aşa: acidul acetic este egal cu oţet. Eu vă spun: mâncaţi şi beţi voi acid acetic, eu voi mânca şi voi bea oţet.

D.C.: George a terminat actoria, eu am terminat chimia, deci nu suntem oameni de specialitate în agricultură. Nu suntem învăţaţi şi nici nu vrem să le dăm telespectatorilor o lecţie, arătăm însă cum să vă faceţi o grădină pas cu pas, iar soluţiile noastre nu sunt deloc complicate. De exemplu, arătăm cum se face un solar, de unde poţi cumpăra un material la un preţ decent, cum să îmbini ţevile sau cum să refoloseşti lucrurile pe care le ai deja în curte. Apoi, ai o curte de 1.000 de metri şi vrei să-ţi faci o livadă, noi îţi arătăm primii paşi, unde să plantezi un nuc, dacă vrei să ai unul în curte, de exemplu.

Cine sunt invitaţii?

D.C.: Deocamdată luăm interviuri oamenilor comuni, care şi-au făcut singuri o grădină şi care, între timp, s-au perfecţionat. Vom invita şi specialişti, bineînţeles, care ne vor spune cum să pregătim solul, de exemplu. Noi ştim că numai la Buzău şi la Vidra se găsesc seminţe bune româneşti, dar poate că invitaţii noştri cunosc alte persoane, care tocmai s-au apucat şi despre care noi nu ştim nimic. Aşa că nu-i mai bine să-i arăţi pe oamenii aceştia care vor să păstreze seminţele româneşti de legume?! Trebuie cumva să înţelegem, cu toţii, că nu mai este momentul să avem copii plini de hormoni. Dăm vina pe stres, pe şef, pe condiţii, pe salariu, dar ignorăm faptul că noi înşine putem face o schimbare.

Ce conţin rubricile emisiunii?

D.C.: În primul rând prezentăm ustensile, soluţii, sfaturi, oportunităţi, chiar şi o rubrică meteo, o bursă a mărfurilor, o parte practică, bineînţeles, şi o rubrică specială, despre politica agricolă europeană, cu un titlu care mie-mi place foarte mult „agricultura are gustul vieţii”.
Într-adevăr, are gustul vieţii, când amar, când dulce, când acrişor.

G.R.: Noi ne aşteptăm să fim bombardaţi cu informaţii, pentru că sunt oameni care au ales anonimatul şi nu au ales bine.

D.C.: Apropo de ceea ce a spus George, am mai vrea ceva, dar sunt foarte greu de găsit: meşteşugari. Adică oameni care ştiu să facă o sapă, o cazma cu adevărat bune, oameni care ştiu să facă suporturi pentru plante.

În ţară, agricultorii ştiu ce presupune politica agricolă europeană?

D.C.: Nu! Sunt oameni interesaţi, sunt oameni tineri care vor să facă mai mult şi vor să aplice pe diverse fonduri europene: vor, citesc, se interesează, însă până să aplice e cale foarte lungă. Ştiţi cum e la noi, o problemă pe care trebuie s-o rezolvi în două zile o rezolvi de fapt în trei luni. Ei nu au timp de pierdut pe la ghişee, ei trebuie să producă în tot acest timp. Apoi funcţionarii publici trebuie să te umilească. Gândiţi-vă, vin oameni de la ţară, care miros şi a balegă, un funcţionar ar trebui să-i explice, să-l ajute, ceea ce nu se întâmplă.

Am întâlnit un tânăr din Suceava, care prin SAPHARD a cumpărat un tractor cu un disc, şi acum, după cinci ani, e la capătul puterilor şi abia-şi mai plăteşte creditul la bancă. „Dacă mi-ar fi spus cineva să-mi iau şi un plantator, îmi scoteam banii! Dar eu atât am ştiut şi nimeni n-a stat de vorbă cu mine”, mi-a povestit acesta. Acum îi vine controlul şi-i cere actele din contabilitate, căci trebuie să aibă profit, altfel îi ia tractorul. Iertaţi-mă, dar munca a ajuns să nu fie apreciată în România. Aceşti oameni care muncesc un an de zile şi dau kilogramul de cartofi cu 35 de bani sau cel de roşii cu 60 de bani, nu mai dau alte exemple, e de-a dreptul jenant, de cele mai multe ori aruncă legumele. Bine, e şi vina lor, nu se asociază, să facă depozite, să nu-şi mai arunce recoltele. Dar nu se găsesc oameni în toată ţara asta care să le exporte!

G.R.: Nici acum nu reuşesc să înţeleg de ce este nevoie de patru intermediari de la producător până la mine pe masă.

D.C.: Să ne înţelegem, emisiunea noastră nu rezolvă problemele agriculturii. Noi dăm soluţii unor oameni, pe un segment mic. Există acum o generaţie, pe care eu o iubesc, preocupată de sănătate. Adică, nu mai merge la fast food, a renunţat la sucuri, e atentă la ceea ce cumpără, pentru că ea imită ce vede în afară, ceea ce e foarte bine. Faptul că oamenii merg în această direcţie e foarte bine, mulţi nu-şi permit produsele din rafturile cu produse ecologice, însă îşi vor face singuri acasă. Şi atunci sunt soluţii şi pentru perioada aceasta grea prin care trecem, sunt soluţii să nu ne mai păcălească tot felul de indivizi la piaţă.

Concret, ce vom vedea în primele ediţii?

D.C.: Vom vedea cum să îngrijim de viţa de vie în această perioadă, cum să recunoaştem o roşie bună în piaţă, cum să ne dăm seama dacă a fost forţată cu substanţe sau a crescut natural. Vom învăţa cum să facem o instalaţie de udat, pe urmă vom pune castraveţi şi fasole, chiar şi acum, mai e timp să ne facem provizii pentru iarnă. O să vorbim şi despre plantarea trandafirilor, pentru că este perioada lor, şi vom arăta cum să faceţi un suport pentru ei. Facem şi reţete, e timpul pentru zacuscă, o să învăţăm să punem castraveţi la murat. Apoi vom merge şi în străinătate, să vedem cum se face brânza „împuţită” în Franţa, sau în Italia, la Festivalul celor mai Frumoase Sate.

G.R.: Noi nu suntem deţinătorii adevărurilor absolute. Dar, decât să stăm cu mâinile în sân şi să ne văităm toată ziua, preferăm să luptăm pentru o cauză, chiar şi una utopică.

D.C.: Aşa e. Numele meu din titlul emisiunii este generic, de fapt tot ce vedeţi în emisiune ar trebui să se întâmple în grădina noastră, a tuturor. Cu toţii ar trebui să încercăm să facem singuri ceva ca să trăim mai frumos.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă