Canalul HBO a lansat la apă primul serial dramatic românesc: „În derivă”. Cu un actor premium în rol principal, Marcel Iureş, filmul pune pe tapet un fenomen destul de nou în ţara noastră: psihoterapia. Serialul va avea premiera pe 6 decembrie.
Pentru ca un serial în care acţiunea se petrece aproape integral în acelaşi spaţiu şi în care totul e „făcut” din dialoguri, fără scene tari şi împuşcături, să aibă succes este nevoie de câteva ingrediente fără de care demersul nu ar avea sens: în primul rând, se ia un super actor din categoria the best money can buy, în cazul de faţă Marcel Iureş, este înconjurat de un grup de actori talentaţi (Vlad Zamfirescu, Andreea Bibiri, Bogdan Dumitrache, Tamara Creţulescu, Maria Mitu şi Maria Dinulescu) şi li se scriu nişte dialoguri inteligente (scenariştii sunt Andy Lupu, Anca Grădinariu şi Augustin Cupşa), de preferat chiar sclipitoare, dar, vorba lui Marcel Iureş, nu poţi avea pretenţia ca scenariile de azi să fie rafinate şi cizelate precum „Glossa” lui Eminescu. Din ce a putut vedea presa la lansarea noii producţii HBO, ingredientele sunt toate la locul lor şi în „gramajul” corect. Filmul pune foarte mult accent pe emoţie, scenele, chiar şi aşa făcute doar din vorbe, sunt adeseori extrem de intense pentru că, în esenţă, este vorba despre suflet, cea mai fragilă „bucăţică” din animalul numit om.
Cu sufletul la doctor
Psihoterapeutul Andrei Poenaru are o meserie grea. Trebuie să intre în fiecare zi, ca în mină, în străfundurile inimilor pacienţilor săi pentru a descoperi ce e „stricat” acolo. Misiunea lui e întrun fel una de salvare, numai că e cu atât mai grea cu cât mai nimeni nu vrea să fie salvat, de fapt, nimeni nu recunoaşte că are nevoie de ajutor. Pacienţii săi sunt personaje extrem de diferite, dar fiecare are o „bubă” în suflet: un ofiţer din forţele speciale încartiruite în Afganistan care a aruncat în aer o clădire în care după terminarea (cu succes) misiunii a aflat că se aflau copii, o tipă sexy care face o pasiune pentru terapeut (transfer erotic se numeşte în termeni de specialitate), un cuplu pe cale de destrămare, o gimnastă de performanţă care nu mai suportă presiunea competiţiilor, cu toţii aflaţi în derivă. Nici psihoterapeutul nu se simte prea bine şi are, la rândul lui, nevoie de…psihoterapie. Sigur că nici psihoterapeuta lui nu e chiar pe deplin împlinită şi în nefericirea şi singurătatea ei pare că ar avea şi ea nevoie de ajutor de specialitate, dar cine e de fapt pe lumea asta normal şi fericit? Până la urmă, marea realizare a acestui serial este că se vorbeşte în sfârşit despre sentimente. La noi nu există o cultură a punerii sufletului pe masă şi a disecţiei lui pe viu, cu atât mai mult acest lucru nu se vede la cinema. Cine la văzut vreodată pe Sergiu Nicolaescu simţinduse vinovat că a împuşcat turci sau nemţi şi vărsând şi lacrimi pe tema asta? Şi totuşi acest film vorbeşte doar despre sentimente, cu riscul de a nu avea nimic eroic sau românesc în el. Un risc care a meritat să fie asumat.
