Ce poate fi mai drăguţ pe lumea asta decât un motan! Dacă are şi vocea lui Banderas e chiar ideal. În plus, bea numai lăptic, ce-i drept de la bar şi în păhărel precum shot-ul de Tequila (un fel de ţoi de pe la noi ), are nişte cizme de top şi o pălărie de muschetar. Cu pană cu tot.
Ştim bine că, de fapt, el a fost „extras” din „Shrek” asemenea grupurilor muzicale care, după o vreme, se dezbină şi cântă pe cont propriu. Sau rămân unic supravieţuitor precum Paul McCartney din Beatles… Dacă în engleză şi în română a putut rămâne varianta „Motanul Încălţat”, după titlul basmului lui Charles Perrault, francezii, mai catolici decât Papa (gurile rele spun că ar fi fost o problemă de drepturi de autor), nu i-au putut spune în varianta dublată „Le Chat Botté” – Fără vreo legătură cu Bote-zatu nostru, ci „Le Chat Potté” pe care oricât l-aţi căuta voi în dicţionare n-o să daţi de el, pentru că e un termen inventat şi oarecum explicat, care înseamnă o mâţă din lumea interlopă.
Dacă în povestea originală, pisoiul e doar o moştenire care pare iniţial fără de valoare, în animaţia zilelor noastre e o felină descurcăreaţă, care visează de mult să pună mâna pe boabele de fasole fermecată, din care să încolţească un vrej, care să ducă până la cer, de unde să dea peste gâsca cu ouăle de aur. Ca să nu-şi atragă prea mulţi duşmani, în rândul posesorilor de mieunătoare, printre care criticii de cinema sunt dintre cei mai numeroşi, personajul cu adevărat negativ e Humpty-Dumpty, adică un Hopa-Mitică, un ou diabolic, a cărui mână dreaptă (ştiu că sună absurd) este o pisicuţă, o mâţă blândă care zgârie rău (toarce pe ecran cu vocea Salmei Hayek, cu care Banderas s-a mai întâlnit şi în „Desperado” sau „Frida” între altele), pentru o descriere mai exactă. Cei mai mari răufăcători sunt însă Jack & Gill, doi monştri de o urâţenie fără margini care mai vor să se şi înmulţească pe deasupra, noroc că până la urmă se mulţumesc să „înfieze” un purceluş jegos şi antipatic. O noutate. Scenariştii, pe lângă povestitorul secolului XVII (autor şi al „Cenuşăresei” şi al „Frumoasei din Pădurea Adormită” ori a foarte modernei „Scufiţa Roşie”), fiind trecuţi Will Davies, Brian Lynch, David H. Steinberg, Tom Wheeler şi John Zack (nicio o femeie!), au decis că nu e cazul să mai calculăm vârsta pisicii înmulţind cu 7 faţă de cea a oamenilor, ci doar cu 5.
Probabil ca să le justifice cheltuiala pe vreo operaţie estetică. Poate n-ar strica la această peliculă să fie duşi în grup şi cei care dau legi de speriat contra animăluţelor, ca să constate că prin ţările civilizate există până şi orfelinate pentru patrupede. Fireşte discoteca plină de birmaneze rămâne doar rodul imaginaţiei hollywoodiene, ca de altfel şi roşcatul şi tigratul spadasin, care aduce cu Zorro, pe care l-a mai jucat cândva spaniolul, călăreşte mai ceva ca un cowboy şi e curajos ca un haiduc, doar că din când în când îl mai paşte câte un ghinion, ori se şi îndrăgosteşte de cine nu trebuie. Noroc că are o condiţie fizică de invidiat şi un suflet mare, vizibil şi în 3D. În cazul în care aveţi copii preşcolari sau rude încă nealfabetizate (se pare că sunt încă destule, chiar dacă nu apar întotdeauna prin recensăminte), puteţi alege varianta dublată, în care veţi regăsi cam aceeaşi echipă ca la „Marea Cursă de Crăciun”.
Dacă nu aţi fost fani ai căpcăunului Shrek, să ştiţi că nu se face nicio referire la isprăvile lui ori la simpaticul măgăruş, deci nu e obligatoriu să fie frecventată şi această istorie cam inestetică. Lăudabil este că în actualul Motan Încălţat, regizorul Chris Miller nu mai face concesii vulgarităţii sau scârboşeniilor, ceea ce este tot mai rar. În schimb, gagurile amintesc de filmele mute de altădată şi poate le vor ghes unora să le revadă împreună şi cu noile generaţii, care ar fi păcat să fie lipsite de o asemenea experienţă fabuloasă!
MOTANUL ÎNCĂLŢAT/PUSS IN BOOTS
4 din 5 stele
SUA, 2011, 1h 30min.
Regia: Chris Miller.
Voci: Antonio Banderas, Salma Hayek, Zach Galifianakis, Billy Bob Thornton, Amy Sedaris, Guillermo del Toro.
Distribuit de Ro Image 2000
