Putin nemulțumit de scurgerile FSB in Ucraina: a dat atacul la 5 Service SOiMS (filiala de informații externe a FSB). Serghei Beseda, șeful Serviciului, și adjunctul său Bolukh, șeful Departamentul de Informații Operative (DOI), au fost plasați în arest la domiciliu, potrivit surselor din interior ale jurnalistului de investigație Andrei Soldatov.
Acuzațiile la adresa lor ar fi de furt de fonduri alocate pentru munca subversivă și sub acoperire în Ucraina, precum și informații false despre situația politică din Ucraina.
Ce este al cincilea serviciu și daca FSB-ul rulează operațiuni în străinătate?
Intr-un articol publicat pe dailybeast, jurnalistul de investigații Andrei Soldatov a scris despre activitățile filialei de informații străine a FSB.
Conform legii, una dintre principalele sarcini ale FSB este de a desfășura activități de informații (articolul 8). Conform Decretului Președintelui Federației Ruse din 1999, în aceste scopuri au fost înființate Organismele Externe de Informații ale FSB-ului Rusiei (pare o prostie, dar de fapt, este concurența obișnuită între serviciile de informații din țară și în străinătate). Numele dat organismului care supraveghează Corpurile Externe de Informații ale FSB era Direcția de Coordonare a Informațiilor Operaționale UKOI. Șeful era Viaceslav Ushakov, un protejat al lui Putin. Fusese chemat de la pensie la sfârșitul anilor 1990, când Putin a devenit directorul FSB, iar numirea sa în acest organism de informații nou creat a fost semnificativă.
Rusia avea deja două agenții de informații străine: GRU, serviciul militar de informații care a funcționat neîntrerupt din zilele bolșevicilor pe tot parcursul Războiului Rece și acum în perioada post-sovietică; și SVR, succesorul Primei Direcții Principale a KGB. De ce să se creeze o treime în cadrul FSB, agenția națională de informații concentrată în principal pe contraterorism și contrainformații? Motivul ar fi fost adânc înrădăcinat în urma prăbușirii Uniunii Sovietice.
Serviciile de securitate ale Rusiei au căutat să mențină relații speciale cu fostele republici sovietice (în afara țărilor baltice), ajutându-le chiar să umple vidul din propriile structuri de securitate. În aprilie 1992, SVR a semnat un acord cu omologii săi din aceste țări, care includea Ucraina, Georgia și Belarus și Asia Centrală, fiind de acord să nu se spioneze unul pe altul. Cu toate acestea, FSB nu a semnat niciodată un astfel de acord și s-a simțit liber de astfel de obligații. În plus, a susținut FSB, agenția avea de fapt niște facilități de informații moștenite de la KGB. În perioada sovietică, ramurile de informații și contrainformații ale KGB-ului erau strâns legate între ele. Pe lângă spionajul său în străinătate, KGB-ul a fost mereu ocupat să colecteze „informații de pe teritoriu”, un eufemism pentru recrutarea cetățenilor străini în Uniunea Sovietică, cu scopul de a-i transforma ulterior ca agenți în țările lor de origine. Departamentele regionale ale KGB au fost însărcinate cu recrutarea străinilor care călătoreau în toată țara.
Fiecare departament regional avea ceea ce se numea o Primă Secție însărcinată cu tratarea cu străinii. Așa că, când un student american a venit la Moscova pentru a studia limba rusă, filiala locală a KGB-ului l-a urmărit, așteptând un moment bun pentru a se apropia și a-l recruta. Când KGB-ul a fost dezmembrat și împărțit, Primele Secțiuni au fost lăsate la dispoziția FSB, menținându-și funcțiile. Dar le lipsea coordonarea globală. Această lipsă a unei organizații umbrelă a fost folosită de FSB ca pretext pentru a crea un departament prin care să-și extindă dramatic raza de acțiune. Existența primelor secții și vidul aparent de informații în republicile post-sovietice au oferit ocazia: noua direcție a FSB a fost însărcinată de Kremlin să spioneze cei mai apropiați vecini ai Rusiei.
Principalul motiv al apariției direcției 5 a fost dorința birocratică de a crea mai multe posturi pentru generali.
FSB era în creștere, iar agenția urma să preia controlul asupra armatei, altor servicii de securitate și agențiilor de aplicare a legii. Prin urmare, dorința sa de a intra în afacerile de informații străine a fost văzută ca parte a acelui impuls neîncetat – unul, desigur, încurajat de președinte, el însuși fost director al FSB.
UKOI a fost înființat drept o agenție națională de informații folosită pentru a suprima agitația politică în țările pe care Putin le considera încă în mod fundamental parte din sfera de influență a Rusiei.
În 2004, direcția de spionaj a devenit un departament complet, numit Departamentul de Informații Operative (DOI), iar șeful acesteia, Ushakov, a fost promovat în funcția de director adjunct al FSB. Foarte curând Ushakov a fost înlocuit de Serghei Beseda, un general înalt, impunător, cu părul negru, care anterior servise în secția FSB care supraveghea Administrația Președintelui, un fel de garda pretoriană, unde stabilise legături excelente, câștigând încrederea lui Putin. Ofițerii DOI au fost văzuți călătorind în Belarus, Moldova și Abhazia, o regiune separatistă din Georgia a cărei insurgență separatistă a fost susținută de Moscova. Acolo, ei nu numai că au spionat, ci au încercat să influențeze politica locală.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
