21.8 C
București
marți, 23 iulie 2024
AcasăInternaționalCând nu mai e nimic de aşteptat

Când nu mai e nimic de aşteptat

Chiar dacă, pentru unii, Beckett poate părea de neînţeles sau neinteresant, spectacolul de la Metropolis trebuie văzut măcar pentru rolul pe care îl face acest actor.

Chiar îmi pare rău pentru acei câţiva spectatori pe care i-am auzit vorbind la final că şi-ar fi „ratat seara” venind la „Sfârşit de partidă”. Nu erau supăraţi că spectacolul ar fi fost prost. Doar că nu a fost suficient de „distractiv”. În plus, venind la Metropolis, au ratat şi show-ul de „stand-up comedy” la care voiau să ajungă. „La ăsta nu se râde!”, se plângeau ei.
Nu că aş avea ceva împotriva show-urilor de „stand-up”, dar cu siguranţă cu alte aşteptări vii la o piesă de Beckett şi cu altele la un astfel de spectacol. E vorba doar de o alegere care să cores­pundă cu ceea ce îţi doreşti. E drept, majoritatea revistelor cu programe nu conţin şi rezumatele pieselor şi ceva detalii despre acestea, cum se întâmplă la filme. E poate şi „vina” Teatrului Metropolis, care şi-a făcut un public din amatori de comedii uşurele. Dar, cel puţin în cazul clasicilor, e destul de simplu să afli dinainte despre ce e vorba în piesă şi să vezi dacă are şanse să te intereseze sau nu. O simplă căutare pe internet poate face minuni câteodată. Iar grupul pe care l-am auzit eu cârcotind la final cu siguranţă nu avea probleme în utilizarea internetului.
Prin urmare, „Sfârşit de partidă” nu este nici pe departe un spectacol „distractiv”. Cu personajele sale bizare, situaţiile postapocaliptice, obsesiile legate de degradarea trupului şi degradare în ge­neral, cu jocurile cinice şi cu obsesia legată de aşteptarea „sfârşitului”, Bec­kett nu este chiar dramaturgul pe care să-l alegi pentru o seară de distracţie. Însă poate fi un foarte bun scriitor care să te ajute să îţi mai pui nişte întrebări.
În „Sfârşit de partidă”, Hamm, stăpânul (Răzvan Vasilescu), şi Clov, servitorul (Mihai Constantin), se suportă unul pe celălalt într-o cameră undeva la marginea lumii, între mare şi pământ, unde nu mai există nimic: nici soare, nici nori, nici oameni, nici sentimente, nici dorinţă de a trăi, nici trecut şi, mai ales, nici viitor. Alături de ei, în două pubele, sunt şi părinţii lui Hamm, care îşi aşteaptă terciul zilnic şi care suportă o parte din jocurile morbide ale lui Hamm. E o zi ca oricare alta, o zi în care acţiunile sunt făcute doar ca să treacă timpul, ca să vină odată „ora calmantului”. Dar nici calmant nu mai există. Şi nici timpul nu stă prea bine. E o zi ca oricare alta, în care Hamm, care nu poate să se ridice, şi Clov, care nu poate să stea jos, se şicanează reciproc fără nici un scop precis. Mama (Irina Petrescu) moare şi nimeni nu se arată îndurerat, tatăl (Ion Besoiu) îşi aşteaptă biscuitele promis ca recompensă pentru că a ascultat poveştile lui Hamm. Ca în fiecare zi, Clov îndeplineşte orbeşte ordinele stăpânului, dar în acelaşi timp îşi manifestă dorinţa de a-l părăsi, iar Hamm îşi umple timpul cu un căţel de pluş cu trei picioare, pe care îl tratează ca pe un animal viu.
Praful, acţiunile greoaie ale lui Clov (Mihai Constantin), desfăşurarea foarte lentă a „evenimentelor” recreează în spectacolul lui Alexandru Tocilescu de la Metropolis această atmosferă post-apocaliptică în care nimeni nu mai aşteaptă nimic. Pentru că nu mai e nimic de aşteptat. Nici măcar moartea.

Sfârşit de partidă
Durata: 1h 45 (fără pauză)
Autor: Samuel Beckett. Regia: Alexandru Tocilescu. Cu: Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, Ion Besoiu, Irina Petrescu.
Teatrul Metropolis (Str. M. Eminescu nr. 89, tel. 021. 210.42.81). Preţ bilet: 21,20 lei.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă