Terapia genetică a ajuns să folosească viruşii cei mai periculoşi în scopurile omenirii. Medicii speră să reuşească să antreneze propriul sistem imunitar pentru a distruge celulele canceroase.
În esenţă, tratamentul presupune folosirea virusului HIV1 dezactivat, virusul care provoacă SIDA. Doar HIV1 poate transporta genele programate să distrugă cancerul în celule T. Viruşii sunt adesea folosiţi ca purtători (sau vectori), pentru a introduce ADN-ul în alte celule, deoarece acest tip de sabotaj genetic este exact ceea ce fac în mod normal viruşii. Ideea de a administra orice formă a virusului SIDA oamenilor sună un pic înfricoşătoare, a recunoscut Carl June. Dar virusul folosit de către echipa sa a fost „eviscerat” de particula dăunătoare, scrie New York Times.
Când chimioterapia nu şi-a mai făcut efectul, William Ludwig a devenit pacient voluntar în cadrul unui experiment la Univeristatea din Pensylvania.
Medicii i-au extras un miliard de celule T domnului Ludwig, celulele albe din sânge care luptă împotriva viruşilor şi a tumorilor, şi i-au implantat celule T reprogramate genetic. Genele noi sunt proiectate şi programate să atace celulele canceroase.
Abia după 10 zile William a început să aibă frisoane, i-a crescut brusc febra, iar tensiunea arterială i-a scăzut. Medicii l-au mutat imediat la terapie intensivă, starea lui fiind foarte gravă. Întreaga familie s-a adunat la spital temându-se de ce poate fi mai rău.
Câteva săptămâni mai târziu, febra a trecut, a trecut şi leucemia.
Nici urmă de leucemie în întreg corpul, nicio celulă canceroasă în sânge sau măduva osoasă. Iar la tomografie nu i-au mai apărut ganglionii limfatici. Cercetătorii au calculat că tratamentul a distrus aproape două kilograme de celule canceroase.
„Mi-am recuperat viaţa”, a declarat William. După un an de la acest tratament, William Ludwig s-a refăcut vizibil. Erau zile în care americanul nu se putea nici măcar ridica din pat, iar acum joacă golf şi îşi îngrijeşte singur gazonul din faţa casei.
Medicii încă nu l-au declarat vindecat complet, deoarece este mult prea devreme. Bătălia încă nu s-a terminat şi mai sunt multe lupte de purtat cu leucemia. Dar experimentul a demonstrat că se poate. Tratamentul este încă în faza de experiment, doar trei persoane cu leucemie au acceptat să încerce pe pielea lor celule reprogramate genetic. Toţi cei trei pacienţi au avut forme avansate de leucemie limfocitară cronică, iar chimioterapia nu le mai ajuta. De obicei, singura speranţă pentru aceşti pacienţi este un transplant de măduvă osoasă.
Cercetătorii consideră că tratamentul care l-a ajutat pe William Ludwig ar fi anume punctul de răscruce în lupta grea împotriva cancerului. Acest tratament ar putea fi implementat şi pentru celelalte tipuri de cancer.
Doctorul Carl June, care a condus experimentul de cercetare şi conduce Abramson Cancer Center de la Universitatea din Pennsylvania, a declarat că rezultatele l-au uimit chiar şi pe el şi pe colegii săi. Iar atunci când domnului Ludwig i-a crescut brusc febra, medicii nu şi-au dat seama de la început că celulele T s-au angajat într-o luptă acerbă cu cancerul. „Toate eforturile noastre de până acum s-au materializat în recolta revoluţiei biologiei moleculare din ultimele două decenii”, a declarat Carl June pentru New York Times.
Jackpotul genetic
Pentru a convinge celulele T să descopere şi să distrugă cancerul, cercetătorii trebuie să le doteze cu un itinerar clar. Mai întâi să recunoască celulele cancerose, să le atace, să se multiplice şi să se acomodeze în interiorul corpului uman. Cercetătorii au încercat de nenumărate ori să programeze celulele pentru toate acestea, dar acestea n-au reuşit să îndeplinească toţi paşii. Efectul programării era de scurtă durată.
Echipa Universităţii din Pensylvania a reuşit să-şi atingă scopul. Celulele T implantate în corpul uman s-au multiplicat de aproape 10 mii de ori şi au distrus celulele cancerose. Apoi, majoritatea s-au autodistrus lăsând totuşi în urma lor nişte celule capabile să recunoască celulele cancerose, să se activeze şi să înceapă iarăşi lupta.
Oamenii de ştiinţă au recunoscut că încă nu ştiu care parte din strategie a făcut să meargă totul: cultura genetică, folosirea virusului HIV1 pentru a transporta gene noi în celulele T sau părţile ADN-ului care au fost utilizate pentru a reprograma celulele T.
Conceptul de reprogramare genetică a celulelor T a fost dezvoltat pentru prima oară în 1980 de către Dr. Zelig Eshhar de la Institutul de Ştiinţă Weizmann din Rehovot, Israel. Complexele de proteine transformă celulele T reprogramate genetic în „criminali în serie” cum mai sunt numite acestea.
Celulele T pot ucide
Celulele T reprogramate genetic au atacat şi ţesuturi sănătoase. O astfel de reacţie a ucis o femeie de 39 de ani care avea cancer de colon. La Institutul Naţional al Cancerului, au mai fost raportate încă trei cazuri asemănătoare.
Una dintre proteinele regăsite în celulere cancerose se află şi pe membranele pieptului şi abdomenuli. Celulele T ar putea provoca inflamaţii grave în aceste membrane. Mai mult de atât, ele pot imita lupusul, o formă de inflamaţie cronică cauzată de o boală autoimunitară.
