Mulţi dintre tinerii de 18-25 de ani care posedă bolizi pe două roţi sau variante de scutere îşi asumă riscul major de a goni cu viteze extrem de mari pe şoselele primejdioase ale României. Cei interesaţi de astfel de „sporturi extreme“ ar trebui să ştie care sunt consecinţele unei accidentări. Traumatismul coloanei vertebrale se poate asocia cu o serie de sindroame, în funcţie de anvergura, localizarea şi tipul de leziune.
În fiecare an, în luna septembrie, are loc o „explozie“ de accidente de circulaţie care implică tineri – cel mai des pe motociclete sau scutere. Probabil, lipsa de control, de educaţie rutieră, de responsabilitate, la care se adaugă sprijinul financiar excesiv şi neglijenţa părinţilor sunt factorii primari care favorizează angajarea în aceste evenimente nefaste. Mulţi dintre tinerii de 18–25 de ani care posedă bolizi pe două roţi sau variante de scutere îşi asumă riscul major de a goni cu viteze extrem de mari pe şoselele primejdioase ale României. În Clinica I Neurochirurgie de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni“ există în fiecare toamnă o adevărată „recoltă“ de acest gen. Unii pacienţi ajung cu traumatisme ale coloanei vertebrale, cazul cel mai grav fiind ruptura măduvei spinării cervicale. De asemenea, există o cazuistică numeroasă cu traumatisme craniocerebrale survenite, în accidente rutiere, la motociclişti.
Cei interesaţi de astfel de „sporturi extreme“ ar trebui să ştie care sunt consecinţele unei accidentări. Traumatismul coloanei vertebrale se poate asocia cu o serie de sindroame, în funcţie de anvergura, localizarea şi tipul de leziune.
Sindroamele de hemisecţiune medulară au tablouri variate. Dacă pacientul prezintă sindromul de hemisecţiune medulară Brown-Séquard, atunci apar semnele: controlateral – paralizie motorie şi vasomotorie, abolirea sensibilităţii termo-algice, abolirea sensibilităţii proprioceptive inconştiente; ipsilateral – abolirea sensibilităţii tactile epicritice şi proprioceptive conştiente. Dacă leziunea se află la nivelul vertebrelor C8–T2, se adaugă sindromul Claude-Bernard-Horner. Semnele sunt dramatice:
mioză, enoftalmie, diminuarea fantei palpebrale. În leziunile medulare caudale sunt afectate şi funcţiile vezicii urinare, rectului şi aparatului genital.
Sindromul de secţiune medulară totală constituie varianta cea mai tragică. Acesta determină tulburări cu atât mai grave cu cât nivelul secţiunii este mai înalt. Secţiunea superioară segmentului cervical C3 cauzează moartea prin paralizie respiratorie. Secţiunile medulare inferior de C5 permit supravieţuirea şi evoluează în mai multe faze: • şoc medular (aproximativ trei săptămâni) – para- sau tetraplegie flască, areflexie somatică şi vegetativă, abolirea sensibilităţii sublezional, tulburări sfincteriene, tulburări trofice (escare) • automatism medular (reapare activitatea reflexă sublezional) – tetra- sau paraplegie spastică, anestezie în teritoriul sublezional, exacerbarea reflexelor osteotendinoase, hipertonie musculară, reinstalarea reflexelor vegetative medulare (singurul „câştig“ care mai există).
Aşadar, dacă se produce secţionarea, dislocarea măduvei cervicale, apare paralizia totală, tetraplegie ireversibilă. Secţionarea completă a substanţei nervoase la oricare nivel produce efecte devastatoare. Medicina actuală nu a putut inventa o metodă de refacere a ţesutului nervos distrus la nivelul măduvei spinării. În mod curent, se iau măsuri de urgenţă la locul accidentului, în clinica de specialitate se fixează partea osoasă a coloanei cervicale, însă elementele nervoase nu pot fi reparate. Aceşti tineri rămân handicapaţi pe viaţă, având timp suficient să regrete imprudenţa actelor lor. Familiile acestora trăiesc sentimentul de disperare. Partea mai gravă este că, de obicei, aceste accidente antrenează şi victime colaterale, oameni nevinovaţi care suferă leziuni grave sau decedează.
Leziunile cerebrale traumatice (TCC) prezintă frecvent complicaţii ca urmare a schimbărilor din cadrul cogniţiei, personalităţii, controlului impulsurilor, ce pot genera dereglări comportamentale. Aceste schimbări neurocomportamentale pot fi tranzitorii sau persistente. Ele reprezintă un posibil obstacol în reintegrarea în comunitate, solicitând recuperarea în acord cu nevoile funcţionale şi dependent de simptomele neurologice. Persoanele cu TCC pot experimenta sentimente de vină, eşec, nefericire, ce pot duce la depresie şi dificultăţi de adaptare. După TCC, viteza proceselor cognitive este redusă, atenţia, memoria şi abilităţile verbale sunt afectate. Problemele cognitive împreună cu durerile de cap, confuzia, oboseala, iritabilitatea, tulburările de somn, anxietatea, sensibilitatea crescută la zgomote şi tulburările de vedere converg către un sindrom postcontuzional. Mulţi pacienţi, după traumatism (chiar şi la un an), raportează o stare psihologică neconfortabilă şi o scădere a calităţii vieţii. Depresia, iritabilitatea, agresivitatea, incapacitatea mentală sunt sechele greu de tratat. Problemele funcţionării mentale şi sociale după TCC au un impact mai mare decât sechelele fizice, în raport cu percepţia scăderii calităţii vieţii. Tratamentul suboptim poate genera morbiditate psihosocială substanţială şi neputinţa de a beneficia de serviciile de neuroreabilitare. Familiile pacienţilor sunt puternic afectate de aceste tulburări comportamentale. Soluţiile la problema accidentelor rutiere la motociclişti se referă la prevenţie. Familia trebuie să-i supravegheze mai bine pe membrii săi tineri, să-i controleze şi să-i protejeze de actele riscante. Televiziunile ar putea promova mai frecvent emisiuni educative decât frivole. Sunt necesare o grijă susţinută pentru securitatea tinerei generaţii (şi aşa în scădere prin natalitatea redusă sau prin emigrare) şi măsuri efective de preîntâmpinare a urcării tinerilor pe motociclete. În şcoli şi licee, se pot organiza seminarii educative. Pe străzi se poate populariza mai mult comportamentul distractiv centrat pe siguranţă, nu pe acte riscante. O altă soluţie vizează noi reglementări legislative.
Dacă mersul cu viteză a devenit un sport extrem modern, care „dă un plus de valoare“, e bine să ştim că şi efectele sale pot fi extreme, cu prognostic vital sau foarte grav.
