„Niciodată nu o să existe homosexuali la Steaua”, este declaraţia cu care Gigi Becali a ajuns zilele acestea în atenţia Curţii Europene de Justiţie,, în urma unei sesizări făcute de organizaţia ACCEPT.
Concret această asociaţie, care luptă pentru drepturile comunităţii gay din România, vrea ca finanţatorul Stelei să fie sancţionat pentru că în 2010 a interzis accesul pe piaţa muncii a unui sportiv bulgar, bănuit că ar fi homosexual.
Declaraţiile lui Becali reprezintă o stare de fapt în sportul românesc. Pentru cei mai mulţi dintre oameni din acest domeniu homosexualitatea este un subiect tabu. Asta deşi frecvent apar zvonuri referitoare la orientarea sexuală a unor jucători.
Atitudinea celor mai mulţi oameni din domeniu seamănă cu răspunsul vânzătoarelor de pe vremuri, de la „Alimentara”: „Ţinem, dar nu avem!”. Cei mai îndărătnici în faţa unei întrebări care conţine cuvântul gay s-au dovedit bărbaţii din sport, în special fotbaliştii. Pentru ei nu există da, nu sau nu ştiu. Pentru ei, subiectul pur şi simplu nu există. Cât despre femei, aşa cum se întâmplă şi în alte ţări, ele au jucat în special cartea toleranţei: orientarea sexuală nu ar trebui să conteze.
„În sport, este un pic mai dificil să-ţi dezvălui orientarea sexuală”, explică psihologul Iulia Molnar, colaborator al asociaţiei ACCEPT, pentru că sportivul riscă să rămână fără carieră. „După mulţi ani de efort fizic şi psihic, nu cred că este o alternativă extrem de populară. Un club sportiv probabil că nici nu concepe să aibă printre sportivii lui şi bărbaţi gay. Ceea ce nu ştie clubul sportiv este că… deja are”, mai spune Molnar. Psihologul Augustin Cambosie, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Psihoterapie, crede că motivul ţine de mentalitatea întregii societăţi, nu doar a sportivilor: „La români, homosexualitatea încă este considerată o boală sau ceva care ţine de voinţa individului”.
Niciodată gay la Steaua
După ce, în februarie 2010, finanţatorul echipei Steaua declara că nu va accepta niciodată transferul fotbalistului Ivan Ivanov la echipă, soluţionarea cazului Becali a ajuns la Curtea Europeană de Justiţie. „Niciodată nu o să existe homosexuali la Steaua. Fac o sută de discriminări. Nu vreau să lucrez cu homosexuali, nu vreau să-i angajez la mine. Care e problema lor? Nu am nimic cu ei, îi respect ca pe toţi oamenii numai că nu vreau să lucrez cu ei, am ghinion, asta cred eu”, declara, la vremea respectivă, finanţatorul Stelei, conform Mediafax.
În luna aprilie 2010, Becali rupea în public atenţionările primite din partea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), la sesizarea ACCEPT.„Eu pun ce reguli vreau. Şi eu la Steaua nu angajez homosexuali. Dacă se strecoară vreunul, fără să ştiu eu, nu-l mai dau afară, dar îl trimit la echipa a IV-a, că şi acolo avem nevoie. Eu mă ghidez după Sfânta Scriptură, nu după legile omeneşti”, preciza Becali, după ce şi-a mai domolit gândul că s-ar putea trezi cu o achiziţie de jucător homosexual.
Contactat telefonic atunci de RL, finanţatorul Stelei a retezat din faşă subiectul homosexualilor: „Lasă-mă în pace, nu mă interesează”.
Ulterior, la sfârşitul lui aprilie 2011, cu ocazia Paştelui, Gigi Becali şi-a cerut scuze tuturor celor pe care i-a jignit de-a lungul timpului- printre care şi homosexualilor: „Îmi cer scuze minorităţilor sexuale. E problema lor, e boala lor, nu a mea. Dacă rămân la părerea că ei trăiesc în păcat? Bineînţeles că este un păcat, întotdeauna spun ceea ce gândesc”, a precizat Becali.
CNCD-ul l-a sancţionat pe finanţator numai pentru că afirmaţiile lui au afectat demnitatea persoanelor LGBT, dar nu şi în baza Directivei europene (78/2000) care prevede egalitatea de tratament la încadrarea pe piaţa muncii.
În consecinţă, organizaţia ACCEPT a contestat decizia CNCD şi a cerut Curţii de Apel Bucureşti să solicite clarificări de la Curtea Europeană de Justiţie privind „felul în care ar trebui interpretate standardele UE în domeniul discriminării pe criteriul orientării sexuale în muncă”, se arată în comunicatul organizaţiei, remis RL.
„Dl. Becali a spus extrem de explicit că nu ar angaja un fotbalist homosexual. Avem de a face cu o declaraţie care a fost făcută public şi care vine din partea unei persoane care este percepută ca angajator. Nu poate fi privită ca o simpla opinie personală, căci consecinţa unor declaratii de tipul acesta este, în ultimă instanţă, limitarea accesului unor categorii de oameni la piaţa muncii.
Atunci când vorbim de relaţii de muncă, oamenii trebuie evaluaţi după performanţe profesionale. Punct. Dl. Becali vrea să întemeieze o alegere profesională pe o părere personală”, arată directoarea ACCEPT, Irina Niţă.
De altfel, discriminarea sportivilor gay este o problemă de mediu sociocultural, nu este o problemă care ţine de sport sau de performanţă, crede psihologul Augustin Cambosie. „Cât de discriminatoriu este comportamentul antrenorului sau al jucătorilor ţine de nivelul sociocultural al fiecăruia. Am cunoscut, în mediile unor sporturi mai dure, ca polo sau rugby, oameni culţi, iar în medii ca fotbalul, unde jucătorii sunt bine plătiţi şi ar trebui să fie «crema» sportivilor, un nivel de cultură mai scăzut”.
Scandalul de la Rapid
Fundaşul Doru Bratu (22 ani), de la Rapid II, a fost implicat, anul acesta, în dosarul „Sex cu băieţei” (sex cu minori, prostituţie, proxenetism), instrumentat de Parchetul Capitalei. Potrivit interceptărilor publicate în presă, se pare că Doru Bratu ar fi fost client al reţelei de prostituţie masculină. Totuşi, fotbalistul a declarat, la GSP TV, că nu este homosexual, motivând că îi place doar să se îngrijească: „Am grijă de corpul meu, nu sunt gay!”. Mai mult, Bratu a spus că are o prietenă şi că îşi doreşte să fie cunoscut pentru activitatea sa profesională, nu pentru scandalul în care este implicat.
Şi unul dintre prietenii lui, atacantul rapidist Lucian Răduţă a trecut prin acelaşi lucru, după ce presa tabloidă a publicat fotografii în care Lucian apărea de gât cu un tânăr de vârsta lui. „Sunt surprins, mi-e greu să cred aşa ceva despre Doru”, spunea Răduţă, lucru confirmat şi de unii dintre colegii lui de la echipă.
Acuzaţii la Minerul Lupeni
La începutul lui 2010, fotbalistul Robert Cristian de la Minerul Lupeni a fost acuzat că este homosexual. Fotbalistul a negat, însă alţi coechipieri au confirmat. În februarie, fotbalistul din Liga a II-a şi-a eliberat un certificat medico-legal care să ateste că nu a întreţinut relaţii homosexuale cu nici unul dintre colegii săi. „Într-una din seri, au băut ceva mai mult vin şi au început să umble în pielea goală prin cameră. Erau în cantonament, cu Minerul. Au început cu glume cu tentă sexuală şi au terminat prin a face sex între ei, timp în care se şi pozau”, citau mărturia unui coechipier ziarele de scandal. Atât tatăl fotbalistului acuzat, cât şi antrenorul au negat acuzaţiile aduse lui Robert Cristian. „E un jucător de bază, e un jucător bun, liniştit, prietena lui a fost aici… din ce l-am văzut eu”, declara la vremea respectivă antrenorul Petre Gigiu, citat de sport.ro. „Pe mine, acest scandal m-a ambiţionat şi m-a făcut să trag şi mai mult”, a spus fotbalistul de 22 de ani, la o lună după incident, într-un interviu acordat sportlaminut.ro .
„Vă daţi seama ce miştouri ar fi?”
Ce atitudine ai faţă de sportivii homosexuali? „Nu sunt de acord cu ei. Ce întrebări sunt astea? Nu mai sunaţi pentru asta”, răspunde mijlocaşul PAOK Salonic, Costin Lazăr. „Nu mă interesează. Nu cred în lucrurile astea. Nu vreau să comentez”, spune şi portarul F.C. Dinamo, George Curcă. Mijlocaşul lui Dinamo, Cătălin Munteanu, şi fundaşul Stelei, George Galamaz, nu au vrut nici ei să răspundă la întrebare.
„Nu discut eu. Să discute medicii. Nu e de resortul meu. Nu am nimic cu ei, dar nu pot să-i înţeleg. Eu sunt un ţăran neaoş. E ca şi cum n-ar exista”, le ţine isonul preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir.
„Nu cred că un sportiv care ar spune în România că este homosexual ar putea să-şi mai construiască o carieră aici. Lumea încă nu acceptă acest lucru, mai ales în sport. Vă daţi seama ce miştouri ar fi?”, argumentează Dumitru George, antrenorul de la FC Snagov.
Marius Lăcătuş, fostul antrenor al echipei Steaua Bucureşti, nu se declară împotriva homosexualilor, însă nici el nu agreează subiectul: „Fiecare îşi trăieşte viaţa aşa cum vrea. La noi, oamenii înţeleg cum vor. Nu sunt împotriva homosexualilor, dar nu vreau să discut foarte mult pe această temă”. Antrenorul echipei naţionale a Moldovei, fostul internaţional român Gabi Balint e însă tranşant: „Asta e o tâmpenie. Eu n-am nimic de spus. De ce mă întrebaţi pe mine? Aţi greşit persoana”.
Când sinceritatea ucide
Primul fotbalist internaţional care a recunoscut că este homosexual este englezul Justin Fashanu, în 1990. Din cauza presiunilor şi a acuzaţiilor că ar fi abuzat un minor, Fashanu s-a sinucis în 1998. În octombrie 2010, fotbalistul francez Florence Malouda, de la Chelsea Londra, a apărat în public drepturile homosexualilor: „Trebuie să acceptăm oamenii aşa cum sunt”, a spus fotbalistul. În memoria lui Fashanu, a fost declanşată campania Justin, care luptă împotriva homofobiei din fotbal.
Un grup de suporteri a demarat „Red Card Homophobia” (Cartonaş roşu homofobiei), mişcare împotriva discriminării sexuale în fotbal. Nici în Germania lucrurile nu stau diferit. „Avem un vicecancelar gay, primarul Berlinului este gay. Deci jucătorilor de fotbal ar trebui să le fie mai uşor să-şi recunoască orientarea sexuală”, a strigat în public şi fotbalistul german Mario Gomez. În ţările balcanice şi foste comuniste, mentalitatea seamănă însă cu cea din sportul românesc. Preşedintele Federaţiei Croate de Fotbal, Vlatko Markovic, declara, asemenea lui Becali, că „nici un homosexual nu va juca în echipa naţională”.
Toleranţă în baschet, scrimă şi tenis
Performanţa sportivă nu ţine de orientarea sexuală, argumentează preşedintele Federaţiei Române de Baschet, Carmen Tocală. „În baschetul feminin, studiile arată că jucătoarele lesbiene împrumută din calităţile masculine, deci este un plus”. Fosta jucătoare profesionistă adaugă că, în principiu, „comunitatea sportivă este indiferentă faţă de orientarea sexuală a fiecăruia”. Totuşi, Carmen Tocală consideră că societatea românească nu este „pregătită” pentru homosexuali: „La început, ar fi priviţi cu multă curiozitate”.
Multipla campioană la tenis de masă Otilia Bădescu spune că, în ciuda principiilor de viaţă cu care a fost crescută, „nu suntem noi în măsură să categorisim sau să spunem că e bine sau rău”.
Pe scrimera Ana Maria Brânză, homosexualitatea o lasă indiferentă: „Pot să-ţi spun doar că, pentru mine, faptul că eşti heterosexual sau homosexual contează mai puţin, atâta timp cât nu uiţi să fii în primul rând om”.
În schimb, antrenorul lotului olimpic de băieţi la canotaj, Nicolae Gioga, nu vrea să discute despre acest subiect, pentru că „nu îl încântă”.
Răspunsurile oficiale ale federaţiilor de specialitate tratează subiectul scorţos şi politically correct. Federaţia Română de Atletism consideră că „înclinaţia sexuală este treaba fiecăruia, cât timp nu există încălcări ale prevederilor regulamentare”, potrivit purtătorului de cuvânt Cristina Vladu.
Federaţia Română de Gimastică priveşte homosexualitatea la fel cum o face „statul român faţă de această minoritate sexuală şi în conformitate cu legislaţia în vigoare”, potrivit secretarului general Mircea Dumitru Apolzan.
Mai bine lesbiană decât homosexual
Un studiu efectuat în 2008 de site-ul outsports.com arăta că, din cei 10.500 de sportivi care participau la Jocurile Olimpice, numai 10 şi-au recunoscut deschis orientarea sexuală diferită. Dintre ei, 9 erau femei. Principalul motiv care îi împiedică pe sportivi să-şi mărturisească orientarea sexuală este teama că vor fi marginalizaţi de colegi sau hărţuiţi de presă. „O lesbiană poate fi percepută mai masculină decât surorile ei de gen şi deci mai potrivită pentru performanţa sportivă. Un bărbat gay, în mod similar, ar putea fi crezut, în mod eronat, mai puţin înzestrat pentru sport. Acestea sunt exemple de prejudecăţi care îi condiţionează unui individ felul în care este perceput de ceilalţi”, explică psihologul Iulia Molnar.
În sportul internaţional, femeile au recunoscut în număr covârşitor mai mare decât bărbaţii faptul că sunt adepte ale relaţiilor homosexuale. Sportive din baschet, patinaj, fotbal, box, handbal, înot, atletism, tenis, volei, ciclism sau schi au recunoscut că sunt lesbiene, iar unele dintre ele chiar şi-au legalizat relaţia. Prima sportivă care a ieşit în public a fost Billie Jean King (66 ani), recunoscând că este lesbiană. Cehoaica Martina Navratilova, considerată una dintre cele mai mari jucătoare de tenis, a recunoscut că este lesbiană în 1981.
Femeile recunosc cu mai multă uşurinţă că sunt lesbiene decât bărbaţii că sunt gay, „din cauza spiritului de frondă, a dorinţei de a înfrunta un mediu ostil sau pentru că îşi doresc să iasă în evidenţă”, explică psihologul Augustin Cambosie.
Homometrul european. „Unde naiba sunt ceilalţi?”
Ce stă în fapt la baza fricii de a recunoaşte că eşti un sportiv gay? Doi cercetători englezi de la Universitatea Staffordshire, Ellis Cashmore şi Jamie Cleland, au intervievat 3.000 de jucători, antrenori şi suporteri, încercând să găsească un răspuns. Au ajuns la concluzia că un respondent din patru (adică 27%) cunoştea cel puţin un fotbalist homosexual. „Nici unul dintre ei nu a declarat-o public. Dar un lucru e sigur: nu din cauza suporterilor. 80% dintre ei i-ar sprijini deschis pe jucători”, explică Cashmore.
Anul acesta, un fotbalist suedez de 20 de ani, Anton Hysen, a recunoscut public că este homosexual. Tânărul susţine că a luat această decizie ca să-i încurajeze şi pe alţi fotbalişti să facă acest pas. „Sunt convins că nu sunt singurul fotbalist homosexual. Întrebarea este: unde naiba sunt ceilalţi?”
Potrivit Financial Times, trei din membrii echipei naţionale a Germaniei şi-ar face publică orientarea sexuală, dacă încă 8 colegi de echipă vor face acelaşi lucru. Acest lucru nu s-a întâmplat. Italia este în aceeaşi situaţie. Marcello Lippi, antrenorul echipei Azzuri, declara: „Nu există fotbalişti gay.” şi „În 40 de ani de muncă, n-am văzut nici unul.”
Totuşi, în decembrie 2009, un fotbalist din divizia C i-a mărturisit jurnalistului Paolo Colombo că primeşte până la 2.000 euro pe noapte de la diferiţi jucători pentru favoruri sexuale (30 până în prezent).
În Spania, s-a încercat orice ca să se pună capăt bârfelor. Zlatan Ibrahimovic şi Gerard Pique, doi jucători ai Barcelonei, au fost fotografiaţi în ipostaze romantice. Poza a iscat numeroase zvonuri despre o posibilă relaţie între cei doi fotbalişti. Ibrahimovic a negat totul şi i-a spus dur unui jurnalist care l-a întrebat despre fotografia respectivă: „Adu-mi-o pe sora ta şi o să vezi dacă sunt homosexual.”
Au circulat, de asemenea, zvonuri potrivit cărora jucătorul Jose Maria Gutierrez Hernandez în prezent la Beşiktaş s-a sărutat cu un bărbat şi s-a întâlnit cu modelul transsexual Bibiana Fernandez. Deşi zvonurile au fost infirmate, de mai multe ori suporterii l-au primit pe Gutierrez pe Santiago Bernabeu scandând „homosexualul”. El continuă să se afişeze la braţ cu modelul momentului , notează publicaţia Cafebabel.com.
În Franţa, presa a sugerat că o criza internă de homofobie a făcut ca naţionala să piardă cupa mondială. Yoann Gourcuff, unul dintre jucători, a pozat pentru coperta revistei „Tetu” (o revistă pentru gay). Totuşi, într-o echipă în care se află bărbaţii macho ai fotbalului francez, Nicolas Anelka şi Frank Ribery, acuzaţi de homofobie pe mai multe forumuri, au existat neplăceri. Gourcuff era ignorat de coechipieri, atât pe teren, cât şi în afara lui.
Trăim în minciună
Două treimi din homosexualii din România îşi ascund orientarea ca să minimalizeze discriminarea şi actele de violenţă, arată un studiu efectuat de organizaţia ACCEPT, în 2003. Într-o cercetare comandată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în 2009, care analiza problema discriminării în România, se arată că peste 55% din respondenţi cred că membrii LGBT (Lesbiene-Gay-Bisexuali-Transsexuali) ar trebui să fie trataţi de medici.
Totuşi, aşa cum explică psihologul Iulia Molnar, homosexualitatea nu este o boală, nu este o alegere şi nici o tulburare psihică sau emoţională.
Într-un studiu din 2005, efectuat în comunitatea LGBT pe 400 de persoane, s-a descoperit că 61,2% dintre ei nu au spus familiei despre orientarea lor sexuală, 44,7% dintre ei au încercat să se sinucidă şi, în mai mult de 60% din cazuri, motivul a fost legat de orientarea sexuală.
Statul român a abrogat articolul 200 din Codul Penal abia în 2001, ca o condiţie de aderare la Uniunea Europeană. Până atunci, legea pedepsea homosexualitatea cu închisoare. În acelaşi an, s-a înfiinţat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
„Fost boxer, ofer servicii sexuale bărbaţilor”
Pe site-urile de escorte din România găseşti cu uşurinţă foşti sportivi de performanţă care îşi oferă serviciile sexuale „domnilor generoşi”. Este şi cazul lui Richard, un fost boxer de performanţă de 41 de ani, care, pentru 200 de lei pe oră, oferă servicii sexuale bărbaţilor homosexuali chiar acasă la el. Afacerile lui Richard sunt intermediate de soţia sa, Carmen, cea care îndeplineşte şi rolul de purtător de cuvânt. „Este un bărbat foarte atrăgător şi foarte bun în orice face, iar meseria asta este foarte bănoasă. El este activ 100%”, spune soţia fostului sportiv.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Lista curajoşilor
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Gareth Thomas (n. 1974), jucător de rugby, Ţara Galilor
În prezent, joacă la echipa Crusaders, în Super Liga Europei. A recunoscut public că este homosexual în 2009.
Martina Navratilova (n. 1956), una dintre cele mai mari jucătoare de tenis, americancă de origine cehă
Deţine recordul pentru cele mai multe titluri câştigate individual şi la dublu. A recunoscut că este lesbiană în 1981.
Amelie Mauresmo (n. 1979), jucătoare de tenis, Franţa
A fost de 14 ori numărul 1 mondial. A recunoscut că este lesbiană în 1999, în cadrul Australian Open.
Gro Hammerseng (n. 1980), jucătoare profesionistă de handbal, căpitan al echipei naţionale a Norvegiei
A câştigat medalia de aur cu echipa ei la Jocurile Olimpice de vară din 2008. A recunoscut că este lesbiană în 2008.
Katja Nyberg (n. 1979), jucătoare profesionistă de handbal, a fost iubita lui Hammerseng
din 2006 până în 2010, este de origine suedeză
Jucătoarea Campionatului Mondial de handbal feminin din Franţa, în 2007. A recunoscut public că este lesbiană în 2008.
John Amaechi (n. 1970), baschet, american de origine engleză
A mărturisit public că este homosexual în 2007, după ce s-a retras din baschetul profesionist.
Ireen Wüst (n. 1986), patinatoare, Olanda
La 19 ani, a devenit cea mai tânără medaliată olimpică cu aur la Jocurile Olimpice de iarnă din istoria Olandei. A recunoscut public că este lesbiană în 2010.
Matthew Hall (n. 1970), patinator artistic, Canada
Medaliat cu bronz la Campionatul de patinaj artistic din Canada, în 1989. A fost printre puţinii sportivi care au recunoscut că sunt gay înainte să-şi încheie cariera sportivă, respectiv în 1992.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Nu discut eu. Să discute medicii. Nu e de resortul meu. Nu am nimic cu ei, dar nu pot să-i înţeleg. Eu sunt un ţăran neaoş. E ca şi cum n-ar exista.”
Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Sunt cu adevărat onorat să fiu o imagine iconică în lumea gay. Poate pentru că am grijă de cum arăt şi sunt prezentabil de cele mai multe ori.”
David Beckham, fotbalist britanic, joacă pentru LA Galaxy
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Asta e o tâmpenie. Eu n-am nimic de spus. De ce mă întrebaţi pe mine? Aţi greşit persoana.”
Gabi Balint, fost fotbalist şi antrenor
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Trebuie să acceptăm oamenii aşa cum sunt.”
Florent Malouda, fotbalist clubul britanic Chelsea
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„N-am nimic împotriva homosexualilor. Fiecare îşi trăieşte viaţa aşa cum vrea. Dar alegerea unui jucător la echipă nu depinde doar de antrenor. La noi, fiecare înţelege cum vrea. Nu sunt împotriva homosexualilor, dar nu vreau să discut foarte mult pe această temă.”
Marius Lăcătuş, fost antrenor Steaua
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Avem un vicecancelar gay, primarul Berlinului este gay. Deci jucătorii de fotbal ar trebui să-şi recunoască orientarea sexuală fără probleme. Ar juca mai bine, s-ar simţi eliberaţi.”
Mario Gomez, fotbalist în echipa naţională a Germaniei
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Nu sunt de acord cu homosexualii. Nu aş fi de acord să am un coleg homosexual. Ce întrebări sunt astea? Nu mă mai sunaţi pentru asta.”
Costin Lazăr, Paok Salonic
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Nu aş exclude niciodată un gay din naţională, dar cred că ar fi foarte greu ca un jucător să-şi trăiască homosexualitatea într-un mod normal printre coechipierii săi.”
Marcello Lippi, fost selecţioner al Italiei
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„În ceea ce mă priveşte, nu e o problemă. Nu-mi pasă dacă un coleg vine la mine şi-mi zice că e gay sau nu e gay.”
Chris Chelios, fost jucător de hochei pe gheaţă, SUA
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„N-am nici o problemă dacă unul din jucătorii mei şi-ar face publică orientarea sexuală. Ar avea parte de tot sprijinul meu.”
Peter Magowan, patronul echipei de baseball Giants
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Pot să-ţi spun doar că, pentru mine, faptul că eşti heterosexual sau homosexual contează mai puţin, atâta timp cât nu uiţi să fii în primul rând om.”
Ana Maria Brânză, scrimeră
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Eu pun ce reguli vreau. Şi eu la Steaua nu angajez homosexuali. Dacă se strecoară vreunul, fără să ştiu eu, nu-l mai dau afară, dar îl trimit la echipa a IV-a, că şi acolo avem nevoie. Eu mă ghidez după Sfânta Scriptură, nu după legile omeneşti. Alea ale lui Dumnezeu le respect mai întâi şi pe urmă pe cele omeneşti.”
Gigi Becali, patron FC Steaua
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
„Am crescut cu un principiu de viaţă, dar nu suntem noi în măsură să categorisim sau să spunem că e bine sau rău..”
Otilia Bădescu, multiplă campioană la tenis de masă
