Criza sângelui din spitalele româneşti poate fi ocolită cu ajutorul unei şpăgi de câteva sute de lei. Cu aceşti bani poţi cumpăra fie câteva unităţi pentru un anume pacient, fie o poziţie mult mai bună pe lista de aşteptare cu persoanele care au nevoie urgentă de sânge.
Nu trece o săptămână fără să aflăm noi informaţii despre criza de sânge din spitale: medicii apelează la rudele pacientului pentru donare, operaţii importante sunt amânate pentru că nu există suficiente unităţi la centrele de transfuzii, se fac apeluri disperate către donatori. Ministerul Sănătăţii spune că o explicaţie pentru această situaţie o reprezintă faptul că doar 1% din populaţia României donează sânge, iar stocurile existente acoperă doar jumătate din necesar. Lucrurile sunt mai complicate în cazul în care bolnavul are o grupă de sânge rară. Pentru mulţi dintre aceştia, ultima soluţie pentru a obţine o unitate de sânge, este aceea de a oferi şpagă cadrelor medicale de la centrele de transfuzii.
Banii care te ridică în fruntea listei de aşteptare
Această realitate a fost confirmată reporterilor incognito ai României libere la Braşov. Cu numai 300 de lei, în doar zece minute, am reuşit să convingem un medic de la Centrul de Transfuzii Braşov să încalce regulile şi să falsifice date oficiale din registrul judeţean al donatorilor. În urma acestei decizii a cadrului medical – incorectă faţă de ceilalţi pacienţi şi neetică faţă de actul medical în sine – , pacientul nostru a fost trecut în vârful listei de aşteptare a persoanelor care au nevoie de sânge.
Altfel spus, am dat şpagă pentru ca pacientul nostru să primească câteva unităţi de sânge dintr-o grupă rară înaintea altor pacienţi care erau mult mai îndreptăţiţi să îl primească după normele interne ale spitalului. De asemenea, am constatat o lipsă de comunicare între cele două spitale din oraş. La Spitalul Judeţean, unde era internat pacientul pentru care am făcut demersul, ni s-a spus că acesta nu este într-o situaţie bună deoarece aşteaptă de zece zile să primească sânge de la centrul de transfuzii. Pe de altă parte, după ce i-am plasat şpaga, medicul de la centrul de transfuzii s-a arătat indignat de faptul că Spitalul Judeţean nu a cerut respectiva grupă de sânge deoarece „am tot avut în ultimele zece zile”. O lipsă de comunicare între spitale care, la acest nivel, poate fi sinonimă cu o dramă.
Donaţi, nu contează ce grupă de sânge aveţi
Primul pas pe care l-am făcut pentru a verifica cum funcţionează sistemul a fost identificarea unui pacient dintr-un spital, în numele căruia să putem cere ulterior sânge de la centrul de transfuzii. Am mers la Spitalul Judeţean şi am spus că vrem să donăm sânge pentru un pacient aflat în nevoie. Medicii au fost fericiţi să audă acest lucru şi ne-au oferit datele de identificare ale unui pacient pe care să-l ajutăm în demersul nostru. Asta chiar dacă posibilitatea de a avea o grupă de sânge compatibilă era foarte redusă.
Dimineaţa la Spitalul Judeţean Braşov:
Reporter: Vrem să donăm sânge la Centrul de hematologie. Ne trebuie numele unui pacient pentru care să donăm. Aşa o să ştim ce se întâmplă cu sângele.
Doctorul caută în sertar şi ne scrie numele unui pacient pe o foaie de hârtie.
Doctor: Acesta este un pacient care nu a primit sânge de zece zile. Are grupa B negativ, dar nu are importanţă dacă dumneavoastră nu aveţi grupa aceasta. Dacă ziceţi că veniţi să donaţi în numele lui faceţi o faptă bună.
Declaraţia medicului poate părea puţin ciudată, dar ar trebui înţeleasă în contextul în care un pacient urcă pe lista de aşteptare pentru a primi sânge dintr-o grupă rară dacă aduce cât mai mulţi donatori (indiferent de grupa de sânge a acestuia).
După ce am aflat numele pacientului, ne-am îndreptat spre Centrul de hematologie din Braşov. Portarul ne-a îndrumat spre camera asistentelor. Îi spunem unei asistente că avem nevoie de o unitate de sânge care nu se găseşte la Spitalul Judeţean pentru un prieten care are nevoie de o intervenţie chirurgicală urgentă.
Asistentă: Biletul cu numele pacientului îl aveţi de la spital? Aţi venit să donaţi pentru dânsul?
Reporter: Am fi vrut, dar ni s-a spus că nu putem pentru că suntem răciţi.
Asistentă (mirată): Mie nu mi se cere sângele nominal. Mi se cere doar ce au ei nevoie.
Reporter: Poate ne puteţi ajuta cumva.
În acel moment i-am înmânat suma de 300 de lei. Asistenta ne-a refuzat însă categoric: „Nu, Doamne fereşte! Luaţi-i înapoi.”
În faţa insistenţelor noastre de fi îndrumaţi spre altcineva care ne poate ajuta, asistenta a zis: „vă duc la doamna doctor. Poate vă ajută ea”.
„Vai nu trebuia, m-aţi şi speriat”
Doamna doctor avea cabinetul la parter, la capătul holului. La uşa ei era coadă. Cu toate acestea, ne-a primit peste rând, iar noi am ignorat cerinţa ei expresă: „E suficient dacă intră numai unul dintre voi”.
Ajunşi în cabinet, i-am spus medicului, în câteva cuvinte, ce problemă avem şi, în acelaşi timp, i-am înmânat cele trei milioane de lei vechi camuflaţi sub hârtia pe care cei de la Spitalul Judeţean ne scriseseră numele pacientului.
Doctorul i-a filat subtil, dându-şi seama despre ce sumă e vorba, a mimat surprinderea „Vai, nu trebuia, m-ai şi speriat” şi i-a pus strategic într-un sertar. S-a mirat de mai multe ori auzind că un pacient aşteaptă de mai multe zile sânge din grupa B negativ: „Noi le-am tot trimis sânge de acest fel”.
Doctor: Şi ăsta, pacientul, de ce stă de zece zile la Spitalul Judeţean fără să primească sânge B negativ când noi am avut în timpul acesta şi ei nu au mai cerut de la noi?
Asistenta: Nu ai de unde să îi dai sânge B negativ, acum. Nu avem.
Doctor: Dar noi am avut atunci când ne-au cerut şi le-am dat. Tot pentru pacientul ăsta o fi fost?
Asistenta: Nu ştiu dacă e acelaşi pacient.
Doctor: Şi după aia iar am avut B negativ şi nu au mai cerut.
Asistenta: Şi dacă vor sânge nu ai de unde le da acum.
Doctor: Ştiu. De unde să îi dai B negativ?
Dar pentru că totuşi a luat şpaga de 300 de lei, doctorul s-a oferit să ne ajute falsificând în favoarea pacientului nostru registrul cu donatori.
Doctor: Problema cu B negativ este foarte mare. Am să scriu aici (în registru n.red.) că azi au venit şase persoane care au donat în numele pacientul vostru. Aşa că dacă vine un donator care are grupa B negativ, i-l dau (sângele n.red) pacientului vostru pentru că aici în registru apare că a a avut mulţi donatori (în realitate nu a donat nimeni pentru pacientul nostru, dar acesta este efectul celor trei sute de lei şpagă). Cu cât mai multe persoane apar că au donat în numele unui pacient, cu atât el urcă mai sus în lista de aşteptare.
Apoi ni se explică faptul că pentru rezolvarea problemei noastre „puteţi aştepta şi două sau trei zile, deoarece sunt pacienţi care au venit şi cu 80 de donatori”.
Nu am aflat dacă aceştia au fost reali sau au fost, ca şi în cazul nostru, cumpăraţi.
Ulterior acestei discuţii, ne-am adresat conducerii Spitalului Judeţean din Braşov – fără însă a-i comunica despre realizarea flagrantului – pentru a vedea cât de mare este criza de sânge în numele căreia am dat şpagă. Reprezentanţii Spitalului Judeţean Braşov ne-au spus că nu există nici o criză a sângelui şi că atunci când sunt cazuri grave cooperează cu spitalele din ţară pentru a procura grupele de sânge necesare. Când le-am menţionat situaţia pacientului care aşteaptă de zece zile sânge, ni s-a spus că e un caz izolat.
Afirmaţiile liniştitoare ale conducerii spitalului sunt contrazise însă de realitatea constatată de reporterii RL.
Din Braşov, în toată ţara
În spitalele din Bucureşti aproape tot personalul medical ştie cum se poate obţine mai repede sânge. Un asistent de la Spitalul Sfântul Ioan ne-a îndrumat direct către „sursă” atunci când am cerut câteva pungi de sânge pentru o pretinsă rudă care ar fi suferit un grav accident.
Reporter: Am avea şi noi nevoie de câteva pungi de sânge pentru o rudă.
Asistent: Noi nu avem aici. În spital există doar strictul necesar pentru noi. Dar sângele se mai şi vinde, ştiţi cum este. Mergeţi la Hematologie sau la Spitalul Fundeni şi de acolo veţi putea face rost.
Sângele, o afacere pentru toţi
O altă metodă la care rudele pacienţilor disperaţi recurg pentru a face mai repede rost de sânge este racolarea de donatori plătiţi.Aceştia sunt selectaţi din rândul cunoscuţilor (dar nu numai) şi sunt răsplătiţi cu câteva sute de lei pentru a dona special pentru un anume pacient.Acelaşi lucru l-am făcut şi noi la Braşov când ne-am oferit să donăm în numele unui pacient, desigur fără să îi pretindem bani.
În plus, există şi „donatori de profesie”, care stau şi vânează persoane disperate pentru a obţine un venit cât mai consistent pe lângă cele câteva bonuri de masă pe care statul le oferă pentru donare.
