Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol plus Rusia vor majora producţia de țiței cu 1%, la peste un milion de barili pe zi, începând cu 1 iulie. A fost creat astfel un compromis între dorințele Arabiei Saudite și Rusiei, care doreau o creștere de producție de 1,5 milioane de barili zilnic, și doleanțele celorlalți membri, precum Iranul, Irakul, Venezuela, țările africane, care ar fi vrut ca plafonarea de producție, stabilită în 2006, să continue.
Piața a reacționat pozitiv la știrile din Viena, prețul țițeiului Crude, referința pentru America de Nord, crescând puternic cu peste 5%, în timp ce Brent-ul, folosit în marea majoritate a țărilor, a crescut și el cu peste 3%.
Ministrul Energiei din Arabia Saudită, Khalid al-Falih, a afirmat că decizia este menită să reducă preţul barilului de ţiţei, dar este şi o măsură de siguranţă în eventualitatea unui deficit de furnizare în semestrul doi din 2018.
Cele 14 membre ale OPEC şi cele zece state din afara cartelului participante la reuniunea de la Viena au acceptat din ianuarie 2017 să-şi reducă producţia combinată cu 1,8 milioane de barili pe zi, deşi problemele din Venezuela, Libia şi Angola au dus la reducerea producţiei la aproximativ 2,8 milioane bpd în ultimele luni.
Iranul, Venezuela şi Irakul s-au opus majorării, chiar dacă principalii consumatori, cum ar fi SUA, India şi China, au cerut OPEC să reducă preţurile, producând mai mult.
Preţul barilului de ţiţei, care a scăzut sub 30 de dolari în 2016, a depăşit luna trecută 80 de dolari, cel mai ridicat nivel din 2014.
Decizia de majorare a producției OPEC vine după ce, la începutul acestei luni, administrația americană a cerut Arabiei Saudite şi altor producători din OPEC să îşi majoreze producţia de petrol cu aproximativ un milion de barili pe zi, adică exact cât a fost și decis vineri. Inclusiv președintele Donald Trump s-a implicat în “lupta” împotriva OPEC, postând, în stilul caracteristic, pe Twitter că ceea ce fac petroliștii “nu este bine”. Pe piaţa americană, preţul benzinei la pompă a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, iar Trump a criticat public politica OPEC şi preţurile crescute la benzină. În plus, cererea Washingtonului vine după ce administraţia americană a decis să reintroducă sancţiuni împotriva exporturilor de petrol ale Iranului, unul dintre producătorii importanţi de petrol din cadrul OPEC.
„Pohta ce-a pohtit-o“ Unchiul SAM
Chiar dacă oficialii americani critică în mod regulat OPEC în perioadele în care preţul petrolului este unul ridicat şi încurajează cartelul să pompeze mai mult petrol pe piaţă, surse citate de Bloomberg subliniază că este ceva neobişnuit pentru Washington să ceară o majorare concretă a producţiei. Sursele adaugă faptul că solicitarea americană a fost dezbătută la o reuniune a unor miniştri ai Petrolului din statele arabe care a avut loc în weekend în Kuwait City. În comunicatul publicat la sfârşitul reuniunii se precizează că statele din Golf promit “să asigure livrări stabile de petrol şi să le pună la dispoziţie la momentul adecvat pentru a face faţă cererii crescute”.
Casa Albă a refuzat să facă comentarii cu privire la aceste conversaţii, însă un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al Statelor Unite a apreciat că accesul la energie ieftină şi de încredere susţine creşterea economică globală şi securitatea naţională. “Salutăm orice acţiune a pieţei care creşte accesul la energie şi susţine o economie globală sănătoasă”, a declarat purtătorul de cuvânt.
La rândul său, secretarul american al Trezoreriei, Steven Mnuchin, a dezvăluit luna trecută că Washingtonul a “avut conversaţii cu diferite părţi care ar fi dispuse să majoreze oferta de petrol” pentru a contracara impactul sancţiunilor americane asupra petrolului iranian. Chiar dacă Mnuchin a refuzat să ofere alte detalii, doar patru state au suficiente capacităţi de producţie neutilizate pentru a putea contracara impactul sancţiunilor asupra petrolului iranian: Arabia Saudită, Rusia, Emiratele Arabe Unite şi Kuweit.
Ingrata postură a OPEC
La finele lui 2016, ţările membre OPEC şi alte 11 state producătoare din afara cartelului au acceptat să-şi reducă producţia combinată cu 1,8 milioane de barili pe zi (bpd) până în martie 2018, în ideea de a da un impuls preţului scăzut al petrolului. Între timp, cotaţia barilului de ţiţei Brent a crescut de la mai puţin de 45 de dolari per baril înainte de semnarea acordului la peste 80 de dolari per baril luna trecută.
Inițiativa cartelului a făcut ca prețul petrolului să crească și să facă foarte profitabilă industria țițeiului de șist din sudul SUA – Bazinul Permian. După ce multe sonde fuseseră abandonate, cu țițeiul la 25 de dolari, odată cu scumpirea, texanii au început să facă din ce în ce mai mulți bani. S-au și eficientizat, astfel încât costul extracției să fie mic, profitabilitatea a început să apară de la un baril la 40 de dolari. La 60, apoi la 70 de dolari au prosperat într-atât încât statele sudiste au devenit un adevărat paradis al țițeiului și industriilor conexe. Anul acesta, SUA au ajuns a doua țară din lume producătoare de petrol, după Arabia Sudită și depășind Rusia, și un net exportator de resursă. Cu doar trei ani în urmă SUA importau masiv petrol. Astfel, OPEC și Rusia au ajuns captive într-un joc în care fiecare pas greșit se măsoară în zeci de miliarde pierdere. Dacă decideau să plafoneze în continuare producția, se vedeau puși în situația să piardă încontinuu cotă de piață în favoarea americanilor (ca să nu mai vorbim de faptul că riscau să atragă mânia lor); dacă optau pentru o creștere masivă de producție, prețul țițeiului s-ar fi dus în jos, cu consecința de rigoare a pierderilor imediate. Soluția aleasă la Viena a fost undeva la mijloc.
