Cea mai mare parte a deficitului comercial pe care îl înregistrează România în relația cu terțe țări vine din comerțul cu produse chimice – îngrășăminte, granule care se transformă în diverse plastice etc. În 2017, exporturile noastre au fost de 2,76 miliarde de euro, în timp ce importurile au fost de 10 miliarde euro, de unde rezultă o diferență de 7,2 miliarde euro.
Deficitul comercial per total a fost de 13 miliarde, de unde rezultă că mai mult de jumătate îl reprezintă chimia. De ce? Răspunsul este simplu: pentru căRomânia nu mai are această industrie, la care altădată excela. Petrochimie se mai face acum doar la Petromidia, parte a Rompetrol, și puțin la Oltchim. Pe de altă parte, la categoria îngrășăminte chimice, țara noastră a pierdut mare parte din industrie.
Combinatele InterAgro, deținute de omul de afaceri Ioan Niculae, sunt închise de mult timp, unele fiind deja la tăiere, doar Azomureș încă există și se bucură de succes. În aceste condiții, piața este inundată de îngrășăminte din Ungaria, Ucraina, Turcia și, chiar mai de departe, din nordul Africii, Maroc, Tunisia, Egipt.
Pe locul doi, din punct de vedere al deficitelor, se situează combustibilii auto și uleiurile de motor, tot produse de rafinare. Exporturile s-au cifrat la 2,5 miliarde de euro, importuri, 5 miliarde de euro.
Am prezentat aceste date în contextul în care, acum, dezbaterea privind legislația pe exploatarea offshore a gazelor din Marea Neagră a atins apogeul, depășind de mult granițele României. România are multe gaze, sute de miliarde de metri cubi în rezerve, dar nu prea are unde să le consume local. Procesarea acestei resurse în România aduce bunăstarea, nu extracția și exportul ei. Marele câștig ar fi nu ca România să încaseze doar redevență, taxe pe tranzit și alte taxe colectate la o afacere obișnuită, ci ca aceste gaze să crească economic țara, prin reindustrializare. Legată direct de exploatarea gazului este industria chimică, care așa cum am arătat, aproape că nu mai există în România. Revitalizarea ei ar aduce bunăstare aici, nu prin vecini.
Cum însă, este o altă problemă. Autoritățile nu au un plan concret. S-a vorbit despre extinderea distribuției de gaze către 1 milion de gospodării care acum se încălzesc cu lemne, despre o nouă centrală pe gaz la Mintia, lângă Deva, despre posibilitatea ca Romgaz să preia un combinat InterAgro, în contul debitelor pe care le înregistrează, și cam atât. Nimic concret, nimic pus măcar pe hârtie, România neavând măcar finalizată Strategia Energetică.
Toți ochii pe România
Între timp, „fierberea“ gazelor din Marea Neagră are ecouri nu doar la București, dar și la Budapesta, Bruxelles, ba chiar și la Washington. Ca să nu mai vorbim de Moscova. Precipitarea actorilor locali și internaționali vine pentru că, în aceste zile, se hotărăște soarta exploatării offshore – rezerve estimate la 200 de miliarde de metri cubi. Dar a fost anunțată și o descoperire majoră onshore, la Padina, de circa 40 de miliarde euro, de către Petrom și americanii Hunt Oil. Este de înțeles de unde interesul vecinilor pentru această resursă. Și nu doar al lor. Trebuie doar înțeles că orice metru cub de gaz exportat de România dislocuie un metru cub de gaz vândut de Gazprom.
În acest timp, Ungaria are și o rețea dublă de conducte față de România, și o capacitate dublă de stocare, și a și rezervat, pe 15 ani (printr-o companie deținută de compania de stat MOL), 2021-2036, toate cantitățile care vor ieși către vest prin gazoductul Arad-Szeged. Ungurii sunt pregătiți pentru gazul din Marea Neagră, îl vor foarte mult, pentru a-l dispeceriza cum cred ei de cuviință, noi, mai puțin.
România are acum un consum anual de 11 miliarde de metri cubi, iar Marea Neagră ar mai aduce, din 2022, încă 8 miliarde, 6-7 miliarde de la concesiunea Exxon – Petrom, 1 – 1,5 miliarde de la cea a BSOG.
Se intâmplă acum
Săptămâna aceasta sau cea viitoare, legea trebuie votată în plenul celor două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiune extraordinară. Cu această ocazie, comisarul european pentru Uniunea Energiei și vicepreședintele CE, Maros Sefcovic, a și venit la București, pentru a transmite mesaje încurajatoare pentru autorități, în sensul de a legifera mai repede exploatarea offshore. «În acest context, România poate deveni un actor foarte important pe piața gazelor», a spus oficialul UE, referindu-se la Marea Neagră și la BRUA, gazoductul care ar urma să ducă gazele către vestul Europei, via Ungaria.
Tot săptămâna trecută, Departamentul de stat american a precizat, într-un comunicat, că «gazul României din Marea Neagră reprezintă o sursă de energie promiţătoare, însă neexploatată, care ar consolida pieţele energetice şi securitatea energetică în întreaga regiune. Urmărim îndeaproape evoluţiile pe măsură ce Parlamentul şi Guvernul României elaborează legislaţia care va stabili un cadrul fiscal şi de reglementare stabil necesar pentru companiile energetice ce vor să investească în dezvoltarea acestei resurse».
Anterior, la Washington, în cadru unei conferințe internaționale cu cei mai importanți oameni din energie, ministrul de Externe al Ungariei, Péter Szijjárto, a afirmat că aprovizionarea cu energie a Europei Centrale este o problemă de securitate, susţinând că este necesară menţinerea presiunilor asupra României pentru ca ţara noastră să înceapă extracţia de gaze naturale din Marea Neagră. Szijjárto a mai declarat că este nevoie de sporirea presiunilor internaţionale la adresa ţărilor din regiune care îşi încalcă angajamentele privind reversibilitatea fluxurilor de gaze prin interconectare, dând România şi Croaţia drept exemple în acest sens.
Cu doar două zile înainte, directorul FGSZ, directorul companiei de transport de gaze a Ungariei a venit la București pentru a preciza, nonșalant, că oricum România nu are petrochimie, nu are decât 30% din gospodării branșate la rețeaua de gaze, așa că nu avem ce face cu gazul ce va fi extras din Marea Neagră. Mai mult, că ar trebui să accelerăm procesul legislativ care reglementează activitățile offshore.
