Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Haos în reglementare. Taxarea petroliștilor, „cartoful fierbinte“ pasat între instituții

Deși suntem unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze, nicio instituție a statului nu poate preciza care este rata efectivă de impozitare a acestui sector, luând în calcul redevențele, dar și celelalte taxe aplicate domeniului.

Teodora Cimpoi 0 comentarii

Actualizat: 04.04.2018 - 10:35

Mai mult, chiar și cifrele privitoare la veniturile obținute din redevențe diferă între instituții.

De câțiva ani, autoritățile vorbesc despre un nou sistem de redevențe pentru producătorii de petrol și gaze, însă problema nu este nici acum rezolvată. Subiectul a devenit și mai de interes, întrucât operatorii din Marea Neagră așteaptă finalizarea sistemului de taxare, pentru a lua decizia de investiție în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi.

România produce anual 10-11 miliarde metri cubi de gaze naturale și aproape 30 milioane de barili echivalent petrol, ocupând locul patru în Europa după mărimea producției. Odată cu punerea în exploatare a zăcămintelor din Marea Neagră, producția anuală de gaze ar putea ajunge la circa 20 miliarde de metri cubi. O întreagă industrie e construită în jurul acestor resurse, care au creat peste 23.000 de locuri de muncă directe. Totuși, instituțiile statului evită tranșarea problemei privind fiscalizarea domeniului și nici nu oferă, cu date concrete, o privire de ansamblu asupra fiscalizării efective din România a sectorului, comparativ cu alte state producătoare.

În România, pe lângă redevențe, companiile producătoare mai plătesc impozite suplimentare, cum e cel de 60% pe veniturile suplimentare din gaze și de 0,5% aplicat veniturilor rezultate din exploatarea petrolului brut.

Instituțiile aruncă „pisica“

„România liberă” a vrut să afle de la instituțiile statului responsabile care este nivelul actual total de taxare (revedențe, suprataxe, impozit pe profit etc.) a producției de hidrocarburi din România, comparativ cu alte state. De asemenea, un punct de interes a fost dacă pentru proiectul de lege privind revedențele, prezentat în octombrie anul trecut de Ministerul Economiei și la care încă se lucrează, s-a făcut un studiu de impact privind veniturile bugetare aferente. Am trimis aceste întrebări, alături de altele, la Ministerul Finanțelor, Ministerul Energiei, Ministerul Economiei și Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), adică instituțiile implicate în grupul de lucru pentru noua Lege a redevențelor, concentrat la nivelul Ministerului Economiei. În mod incredibil, nici una dintre instituțiile chestionate nu ne-a răspuns la aceste întrebări, pasându-și problema de la una la alta sau pur și simplu ignorând-o.

Ministerul Energiei: „Altă întrebare!“

Ministerul Energiei a avut cel mai scurt răspuns, nefiind preocupat deloc de subiect: „Potrivit atribuțiilor prevăzute în HG nr. 980/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Energiei, cu modificările și completările ulterioare, subiectul redevențelor petroliere nu intră în aria noastră de competențe, el făcând obiectul de activitate al Ministerului Economiei, instituție căreia vă rugăm să vă adresați”. Ministerul Economiei ne-a spus că „studiul care să arate nivelul total de taxare (redevențe, suprataxe, impozit pe profit etc.) îl poate deține numai Ministerul Finanțelor Publice (MFP)”. Instituția a adăugat că „începând cu data de 19.03.2018, proiectul Legii pentru reglementarea sistemului de redevențe a concesiunilor resurselor minerale, petroliere și hidrominerale, a fost preluat de către Secretariatul General al Guvernului”. Asta după ce, potrivit surselor din domeniu, oricum la discuțiile care aveau loc în grupul de lucru de la Economie instituțiile implicate trimiteau reprezentanți fără putere de decizie, tocmai din frica de a-și asuma un punct de vedere. Răspunsul ANRM a fost că potrivit prevederilor legale în vigoare, instituția nu are atribuții privind stabilirea cuantumurilor redevențelor miniere și petroliere și nici privind sistemul de taxare/impozitare (fiscalitate). Ministerul Finanțelor a ocolit răspunsurile la cele două întrebări.

Redevențele, calculate la prețul de piață

Totuși, ANRM ne-a precizat că valoarea medie a prețului gazelor naturale la care au fost calculate și achitate redevențele petroliere a fost de 583 lei/1000 Nmc în anul 2016 și de 625 lei/1000N mc în anul 2017. Oficial, instituția îl contrazice așadar pe Dorinel Unsărescu, consilierul președintelui ANRM, care a declarat public recent că „prețul de referință pentru calcularea redevențelor nu a mai fost actualizat din 2008. Acest preț este, la ora actuală, de 495 de lei pe mia de metri cubi. Între timp, piața a evoluat, au existat dereglementări între 2013 și 2017. În această perioadă, din păcate, ANRM nu a avut disponibilitatea să ajusteze nivelul prețului de referință, astfel încât și încasările la bugetul de stat să fie la nivelul pieței”. Răspunsul ANRM dă astfel dreptate producătorilor, care au susținut mereu că au plătit redevențe la valoarea de vânzare, și nu la cea de referință.

ANRM spune una, MFP, alta

ANRM se contrazice și cu Finanțele când vine vorba despre sumele încasate din redevențe petroliere. Per total, „valoarea redevențelor petroliere datorate și încasate în anul 2016 a fost de 1.014,11 milioane lei, iar în anul 2017, de 1.278,43 milioane lei”, ne-a transmis ANRM. Conform răspunsului primit de la MFP, „veniturile încasate la bugetul de stat din redevențe petroliere au fost în anul 2016 în valoare de 1.067,8 milioane lei, iar în anul 2017, în sumă de 1.096,4 milioane lei”, ne-a transmis instituția.

În plus, din impozitul pe veniturile suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, MFP a mai încasat de la producători încă 659 milioane de lei în 2016 și 715,8 milioane în 2017. Fiindcă aduce atât de mulți bani, Guvernul nu a vrut să renunțe la această taxă, care îi dezavantajează pe producători față de importatori. Mai mult, taxa a fost prelungită pe termen nelimitat, iar Parlamentul a decis anul trecut creșterea ratei de impozitare la 80% pentru veniturile din vânzarea gazelor peste prețul de 85 lei/MWh.

De asemenea, potrivit unei decizii a ANRM din luna februarie 2018, prețul de referință utilizat pentru a determina redevențele aplicabile gazelor naturale ia în considerare prețurile spot de la bursa Baumgarten din Viena, mai mari decât cele de pe piața românească. Având în vedere că redevențele se calculează pe baza valorii maxime dintre prețul de vânzare realizat și prețul de referință, impozitarea efectivă a gazelor va crește.

România are printre cele mai mari taxe 

Dacă statul nu poate da o imagine asupra impozitării reale a sectorului, o fac privații. Potrivit unui studiu publicat ieri de Deloitte, realizat la comanda companiilor petroliere, România are una dintre cele mai mari rate de taxare efectivă a producției de petrol și gaze din Europa, fiind pe locul doi după Austria (exceptând zăcământul Groningen din Olanda, printre cele mai mari zece din lume). Rata medie a redevențelor și a impozitelor specifice în sectorul upstream din Europa a fost redusă la 8,8% în 2016, față de 9,8 % în 2015, dar în România a continuat să crească la 17,4 % în 2016 (față de 16,9% în 2015) raportat la veniturile din vânzarea producției.   

Comentarii

loading...