Deși oficial nu s-a comunicat care va fi scumpirea pentru fiecare operator în parte, potrivit informațiilor noastre indexarea va fi de circa 6% în cazul Engie și de 5,1%, în cazul E.ON, cei doi furnizori având împreună aproximativ 90% din consumatorii casnici din țară.
Scumpirea este așadar mai mare pentru consumatorii deserviți de compania franceză Engie. Furnizorul a explicat pentru „RL” că ținând cont de configuraţia sistemului naţional de transport – cu surse de import din nord şi est şi surse de producție preponderent în centrul României, în timp ce consumul principal este în zona de sud – impactul este mai sever în zona deservită tradiţional de Engie România.
Potrivit datelor transmise de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), scumpirea are la bază creșterea costului de achiziție a gazelor naturale pe care furnizorii îl plătesc producătorilor de gaze naturale. Instituția a aprobat însă această majorare în plină iarnă, la cererea furnizorilor, deși costul de achiziție aprobat anul trecut de ANRE, de 81,48 lei/MWh, era încă valabil până la 31 martie 2018. În urmă cu două zile, ANRE a decis să recunoască noile costuri, în valoare de 88,28 lei/MWh, deci cu 8,34% mai mari. Prețul gazelor reprezintă doar o parte din factură, iar tariful de distribuţie şi marja de furnizare au rămas neschimbate, a precizat Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE). Astfel, potrivit ACUE, impactul în prețul final pentru populație va fi în medie de aproximativ 5,6%, procent care variază de la un furnizor la altul.
Liberalizarea de la 1 aprilie
Începând cu 1 aprilie 2017, prețul cu care furnizorii cumpără gazul de la producătorii interni nu mai este stabilit de autorități, fiind rezultatul evoluției cererii și ofertei din piață. ANRE analizează periodic evoluția prețului gazelor achiziționate de furnizori, având obligaţia de a ajusta valoarea de transfer către consumatorii casnici, conform legislației în vigoare.
Până la 1 aprilie, producătorii de gaze, respectiv Romgaz și OMV Petrom, au fost obigați să vândă populației gaze la un preț de 60 de lei/MWh. Prin OUG 64/2016 privind liberalizarea pieței gazelor, de la această dată s-a renunțat la prețul fix reglementat. Ulterior, în tranzacțiile de pe bursă, producătorii au vândut toate cantitățile disponibile, inclusiv cele care erau destinate populației, la o medie de circa 72 lei/MWh, cu cât se comercializau gazele și înainte pe piața liberă. A fost astfel o majorare naturală. În toamnă, Eric Stab, directorul general al Engie România, afirmase însă că prețurile vor fi „mult, mult mai mari” față de iarna trecută. În punctul de vedere solicitat de „RL”, reprezentații furnizorului au explicat că, după dereglementarea de la 1 aprilie, prețul de achiziție al gazelor interne tranzacționate pe piețele angro pentru consumatorii protejați a crescut de la 60 de lei/MWh la o medie de 72 de lei/MWh în perioada aprilie-octombrie. În plus, tranzacțiile cu gaze din producția internă pentru luna noiembrie 2017 au urcat la 78 de lei/MWh, anticipând atunci o creștere și mai mare în perioada de iarnă. Totuși, el nu a precizat că, de regulă, furnizorii își contractează gazele necesare din timp, nu în pragul iernii, când prețurile evident că urcă.
Gaze din import și mai scumpe
Iarna, pentru a acoperi întregul necesar de consum, furnizorii apelează la gazele din import, în principal rusești, care s-au scumpit mai mult decât cele din producția internă. „Și gazul de import la care va trebui să recurgem pentru a acoperi vârfurile de consum din iarnă poate avea o cotaţie de preț volatilă, depinzând și de situația de pe piețele europene”, a spus compania. Faţă de anul trecut, în luna noiembrie preţul gazelor din import crescuse în medie cu mai mult de 20 lei/MWh. „Prin urmare, toate elementele care compun structura preţului gazelor naturale prezintă o tendinţă de creştere care trebuie reflectată şi în preţurile finale. Această tendinţă devine problematică pentru toţi furnizorii de gaze, şi în special pentru cei mici, ea putând conduce chiar la falimentul unor companii mai mici”, au mai precizat reprezentanții Engie.
O piață destul de stabilă
Liberalizarea pieței gazelor, de la 1 aprilie, nu a dus totuși la majorări spectaculoase de prețuri, ci doar la această aliniere la media cotațiilor existente. Prețul mediu al gazelor realizat pe bursă în 2017 a fost similar cu cel realizat în anul precedent, de 72-73 lei/MWh, declara, recent, Vasile Ciolpan, directorul Direcției Comercializare Energie din Romgaz. „Pentru iarnă, prețul are în plus și componenta de înmagazinare (de circa 25 lei/MWh, care se adaugă la prețul gazelor – n.r.). De acum încolo nu cred că se vor schimba semnificativ prețurile, nici pentru iarna aceasta, nici pentru la anul, pentru că prețul mediu pentru toată piața are în spate volume foarte mari, care s-au contractat deja pentru iarna aceasta, în cea mai mare parte. Urmează vara, când nu sunt consumuri mari, deci prețul va merge în jos”, a explicat reprezentantul Romgaz, care este cel mai mare producător de pe piața locală. El a adăugat că Romgaz a vândut pe bursă, transparent, circa 70% din producția realizată în 2017.
Se așteaptă o iarnă grea
Chiar dacă temperaturile înregistrate pe final de an și la începutul lui 2018 au fost ridicate, autoritățile se așteaptă la o iarnă mai grea decât cea trecută, conform prognozelor pe care se bazează și producătorii. „Estimăm o iarnă puțin mai rece. Astfel ne-am făcut și calculele și am suplimentat cantitățile să facem față”, a spus directorul Romgaz. Potrivit acestuia, în fiecare an există vârfuri de consum care apar în general în luna ianuarie, uneori câteva zile, alteori și în februarie și, tradițional, gazul din import acoperă aceste vârfuri. De exemplu, anul trecut, în ziua cea mai friguroasă, când România a consumat aproximativ 72 milioane metri cubi (mc) de gaze naturale, circa de 30 milioane mc au provenit din producţia curentă locală, 27 milioane mc – din depozite, iar restul – din importuri. Mai trebuie precizat că ritmul de extracție este mult mai mare la începutul ciclului de extracție, fiind corelat cu cantitatea existentă în depozit. Pe măsură ce aceste cantități se epuizează, și debitul de extracție e mai mic. „Furnizorii, inclusiv Romgaz, sunt pregătiți cu contracte din import pentru a suplini necesarul pieței în acele zile, în condițiile în care producția internă ajunge la maximum, iar extracția din depozit este și ea la maximum”, a mai punctat reprezentantul Romgaz.
