Victor Yila – „o pata de culoare” in mijlocul Grupului „Voua”

Actorul Teatrului de Comedie Victor Yila, membru al Grupului „Voua”, a facut mai multe roluri de exceptie, atat in teatru, cat si in film. Incepand cu anul 1991, el este actor la Teatrul de Comedie, teatru care practic l-a lansat in lumea showbiz-ului.

– Victor, toata lumea te cunoaste, stie ce faci pe scena, stie cand ai venit in Romania, cand ai debutat in teatru, ca Ð mai nou Ð te apuci si de muzica etc. Dar ai putea sa ne povestesti cateva dintre pataniile tale din timpul filmarilor sau turneelor?
– Pai, au fost mai multe si voi incepe cu cea mai haioasa dintre ele. Am jucat sau, mai bine zis, joc in continuare in piesa „Patru pe o canapea plus valetul” si inainte de premiera oficiala, deci inainte de inceperea programului, au venit televiziunile la mine in cabina si… „Vai, domnule Yila, buna ziua! Ne puteti relata putin cum vi s-a parut rolul asta, cum ati intampinat acest rol de valet?” „Pai, nu stiu, pentru ca nu sunt eu valetul”. „Dar cine este valetul?” „Iurie Darie!” A fost ceva formidabil! Deci rolul de valet ar fi un rol predestinat pentru mine, avand in vedere culoarea mea.
Tot asa, din locurile de culise, din partea nevazuta de spectatori, mi s-a intamplat in anul 2003, cand am plecat in America, tot cu teatrul si, culmea, cu aceeasi piesa. Si stiti cum este, atunci cand se deplaseaza o trupa este foarte greu sa iei si decorul in avion, sa iei personal tehnic, masinisti etc. Si la un moment dat – piesa se juca intr-o sala de teatru din Chicago – spectacolul era atat de frumos, erau atat de multe aplauze incat mi-a parut foarte rau ca, dupa terminarea lui, nimeni nu a venit sa traga cortina pentru a primi aplauzele cuvenite. Si eu ce-am facut? M-am repezit spre cortina, spre butonasul acela care declanseaza sistemul de ridicare-coborare, numai ca n-am nimerit ce trebuia si am apasat butonul de incendiu. Vai, cum urla toata sala! S-a coborat cortina de incendiu, au venit pompierii, Politia, Salvarea. A fost teribil. Tot orasul era in alerta maxima. De peste 50 de ani americanii nu mai traisera un asemenea incident.
– Si cum s-a terminat actul tau de „terorism”?
– Pai, s-a teminat intr-un mod si mai haios, pentru ca domnul Iurie Darie, intr-un exces de zel, s-a bagat sub cortina… sa o ridice. Si cortina avea tone, pentru ca este vorba despre un gen de cortina care face separarea intre public si, chipurile, foc. Iar noi, toata trupa, de-abia am reusit sa-l scoatem de sub ea. A fost ceva fantastic!
O alta patanie mi s-a intamplat la Grupul „Voua”, din cadrul caruia fac parte de vreo trei ani (colegii mei fiind niste oameni minunati, facem o munca foarte buna, suntem foarte apreciati la National TV, unde avem „pastile” zilnic, de la ora 19.45, imediat dupa Jurnal). Am filmat intr-o localitate din judetul Calarasi (localitatea Progresul), iar eu aveam sa joc rolul unui preot ortodox. La tara, oamenii, crestinii, oamenii simpli au fost ingroziti cand au vazut ca in satul lor apare un preot ortodox negru. In momentul in care deschideam gura si le raspundeam: „Dumnezeu sa va binecuvanteze”, se inchinau si spuneau speriati: „Doamne, asta si vorbeste!!!”. Pana cand a aparut preotul satului si ne-a spus, la modul cel mai serios, ca „Asta este blasfemie!”. Nu stia ca, de fapt, este o gluma, este o parodie, este un rol.
– Victor, observ aici, in cabina ta, o uniforma de politist si nu ma pot abtine sa te intreb despre ce este vorba.
– Joc un rol de politist. Am avut tot asa, o „pastila”, eram politist de Circulatie si la o intersectie, cand intr-un mod foarte serios dirijam circulatia, am vrut sa opresc masinile pentru verificare. Vai ce show a fost! Cum ar fi fost cu putinta ca cineva sa opreasca vazand un negru imbracat in politist? Dar partea haioasa era ca ei, conducatorii auto, ar fi oprit si nu ar fi oprit. Pana cand m-am „enervat”, am oprit o masina si am spus: „Va rog sa-mi prezentati cat mai repede cu putinta actele dvs. si ale masinii”. Raspunsul a fost: „Da, sa traiti, dar totusi un politist negru…!?”.
– Bine, socheaza-ma in continuare! Am inteles ca, in afara de Teatrul de Comedie si Grupul „Voua”, iti mai faci aparitia intr-o emisiune de televiziune. Ce rol ai tu acolo, pe cine mai „terorizezi”?
– A, nu, te rog! Este vorba despre emisiunea doamnei Marina Almasan „Oala sub presiune”, unde sunt co-moderator, emisiunea avand un format foarte educativ, aducand in prim-plan disputa dintre generatii.
– Ce alte surprize mai ai?
– Pai, sunt si profesor universitar, predau la Facultatea de Constructii, unde sunt lector universitar de vreo opt ani, si sunt foarte fericit ca orele mele le pot transforma, atunci cand simt ca studentul a obosit, intr-un spectacol, reusind in felul acesta sa inviorez atmosfera, si apoi revin la curs.
– Ce planuri de viitor ai?
– Sper sa continui cu emisiunea „Oala sub presiune”; orice s-ar intampla, voi continua activitatea mea alaturi de trupa „Voua” si, ca sa zic asa, pe plan „singuratic”, am depus niste proiecte de divertisment la diverse televiziuni, in special la National TV. Acum, sa vedem cine o sa ma doreasca. Eu sunt convins ca pot fi un moderator bun sau un prezentator bun intr-o televiziune mare. Si… „astept provincia”!