„Tot ce-mi pun in gand devine realitate”

Cu o cariera fulminanta, incununta cu numeroase premii obtinute inca din studentie, actrita TANIA POPA se poate considera o norocoasa. Nascuta in Causeni din Republica Moldova, in anul 1973, tanara actrita adora muzica, dar mai ales romantele rusesti, de care este indragostita. Cu un palmares destul de bogat, atat in film, cat si in teatru, TANIA POPA nu se sfieste sa creada in… fericire, chiar daca a trecut prin doua casnicii.
– E vara, e cald, e vacanta. Tania Popa cum se pierde prin aceasta lume nebuna, nebuna…
– Muncind, muncind… Acum sunt la Timisoara, unde lucrez la un proiect si ma asteapta filmari la Bucuresti si multa munca la atelierul de creatie.
– Cantati, dansati, jucati teatru. De unde atata energie?
– Nu stiu marca bateriilor pe care le am, dar se reincarca foarte repede, din mers, practic. Nu le cunosc nici termenul de expirare. De regula, nu suport vacantele. Dupa doua zile de odihna, ma plictisesc. Vacantele prelungite sunt foarte grele pentru mine. Trebuie sa am mereu activitate…
– Din acest motiv ati demarat activitatea cu atelierul de creatie vestimentara?
– Nu numai. Motivul este ca dintotdeauna am vrut sa fac, cu adevarat, aceasta treaba, dar de abia acum am avut curajul.
– Imbracati vedete?
– Daca asa le pot numi pe cunoscutele doamne Mariana Mihut, Maricica Puica, Ioana Ginghina si alte cateva pe care nu le mai amintesc, da. N-am prea avut timp sa ne facem reclama. La atelier vin si comanda vestimentatie persoanele care au auzit de noi. Nu pot spune ca n-avem de lucru. Am avut noroc.
– Va varsati focul inimii prin munca?
– Da… Prin tot ce fac. Atunci nu am timp sa ma gandesc la altceva.
– Veniti din Basarabia. V-as intreba daca, in timp, ati observat o diferenta intre femeile de aici si cele de acolo?
– Nu m-am gandit nici o clipa sa plec de acolo. Asa s-a intamplat… Era in 1990 cand am dat examen la teatru. Pentru prima oara s-a facut un schimb intre studenti basarabeni si romani. Am fost fericita castigatoare a biletului spre Bucuresti. Asa am ajuns in Bucuresti. Referitor la diferente… As putea spune ca exista, dar nu numai la femei. In general, basarabenii se deosebesc de romani prin simplul fapt ca se aseamana mai mult cu sufletul rus-slav, nu cu cel latin. Noi, basarabenii, traim la extreme. Ori radem, ori plangem. Nu avem cale de mijloc.
– Pe cine aveti aproape aici?
– Fetita, mama, sora si multi, foarte multi prieteni care asteapta sa ma vada. Nu stiu cand voi avea timpul necesar de-a raspunde acestor gesturi de afectiune.
– Care este visul Taniei Popa pe care-l doreste realitate?
– Eu tot ce fac e un vis, dar visez mereu lucruri pe care le realizez. Imi doream o casa – am casa, mi-am dorit un copil – am o fetita, am dorit sa cant, in toamna voi canta, am dorit sa am pamant, mi-am cumparat pamant…
– Si-acum ce va mai doriti?
– O masina – si o voi cumpara, cu siguranta. Cam tot ce-mi pun in gand devine realitate. Sunt o norocoasa.