Seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite continuă, de Paște, cu un jandarm artist: Ciprian Istrate, ofițer psiholog la Gruparea de Jandarmi Mobilă Târgu Mureș și cântăreț de muzică populară. Ciprian Istrate povestește, într-un interviu pentru RL, cum s-a apucat de cântat și cum se împacă meseria de jandarm cu cea de artist popular.
România liberă: Cum ați ales să deveniți jandarm și cine v-a îndrumat spre această meserie?
Ciprian Istrate: În prezent, sunt ofițer psiholog la Gruparea de Jandarmi Mobilă Târgu Mureș, ocupându-mă de probleme specifice acestei funcții, respectiv consilierea psihologică a personalului și a membrilor de familie. De mic îmi doream să devin jandarm. M-au convis povestirile bunicului meu, Amos, despre această meserie, povestiri care m-au impresionat și care m-au determinat încă de atunci să aleg acest drum.
Am început să lucrez în Jandarmerie în anul 1998, când am fost încadrat ca instructor sportiv la o structură mobilă. Am avut noroc. Pot să spun că m-a ajutat și activitatea mea sportivă, fiind deținător de centură neagră,1 Dan, sport de karate Kyokushin.
Rl: La ce misiuni importante ați luat parte, în cadrul activității dumneavoastră de jandarm?
C.I: Cele mai importante misiuni la care am participat au fost, bineînțeles, mineriadele anilor 90 de la Bălan, Costești, a urmat misiunea de la București cu summitul NATO 2008, precum participarea mea la misiunile de asigurare ordine și siguranță publică cu ocazia manifestărilor comemorative ale etnicilor maghiari din 10 și 15 Martie, a fiecărui an.
Rl: Cum ați început să cântați muzică populară?
C.I: Toată această parte frumoasă a vieții mele a început în anul 1998, când am văzut o emisiune la TVR, în care Mihaela, astăzi soția mea, interpreta o melodie în cadrul unui concurs de muzică populară, ”Moștenitorii”. Se poate spune că am ales muzica populară dintr-un considerent sentimental, din dragoste. M-a atras muzica populară. Nu am fost îndrumat de nimeni, am studiat singur și m-am informat permanent despre tot ceea ce putea deveni mai târziu muzică. Apoi, în perioada 2000-2004, am urmat cursurile unei Școli de Arte Populare din Târgu Mureș.
Apoi, am participat, împreună cu Mihaela, la un spectacol de muzica populară, în 15 ianuarie 2000, în localitatea de pe Valea Mureșului – Reghin, la Casa de Cultura Eugen Nicoară. Inspirația a venit de la ideea de familie, rolul acesteia în societate.
Rl: Cum se ”înțeleg” meseria de jandarm cu muzica populară? V-a ajutat vreodată acest talent al dumneavoastră în activitatea profesională?
C.I: Amândouă au același obiectiv, având la mijloc omul, sufletul lui, într-un fel, ambele activități fiind un elixir – un chatarsis pentru individ. Muzica, o combinație interesantă între cuvânt și melos, cuvântul adresându-se minții, iar melodia sufletului, în final, inducând o stare de bine celui care o ascultă. Partea psihologică, aș caracteriza-o simplu, astfel….psihologul este un prieten remunerat să te asculte, ceea ce din punctul meu de vedere, nu este un lucru atât de simplu într-o lume atât de agitată, schimbătoare în care trăim astăzi.
Rl: Ce spun colegii? Cântați cu ei la petreceri?
C.I: Colegii, ca toți oamenii, unii apreciază, alții nu, alții sunt impasibili, dar majoritatea cred, că sunt alături de mine. Am organizat și participat la spectacole și evenimente gen, petreceri, la care, bineînțeles, am cântat și ne-am veselit, împreună.
Rl: Cântați și colinde? Aveți albume? Câte?
C.I: Într-adevăr, cânt colinde și vă pot spune că, chiar îmi place să aduc sărbătoarea Nașterii Domnului, prin vocea mea. Am două albume de colinde, unul împreună cu soția mea, Mihaela, iar cel de-al doilea, cu colegii mei, grup cunoscut ca și Jandarmii Mureșeni. Pe lângă albumule de colinde, am mai editat cinci albume de muzică populară, dar și un album de muzică patriotică și unul de romanțe.
Rl: Sunteți și compozitor? Ați compus vreun cântec special pentru Jandarmerie?
C.I: Sunt membru al Uniunii Compozitorilor din România, având peste 100 de cântece și poezii populare. Aici mă opresc puțin să vă spun că ”Imnul Jandarmilor” (Frunzuliță verde, mândră de stejar), este o creație artistică cu un real impact psihologic pentru toți jandarmii țării, un imn care să îi motiveze și să-i facă să se simtă că aparțin unei familii – Jandarmeria Română, neuitând faptul că jandarmii sunt oameni printre oameni, cu problemele lor cotidiene, dar care sunt chemați să impună respectarea legii în favoarea celor mulți.
Rl: De unde vă culegeți cântecele? Povestiți despre tradițiile și obiceiurile zonelor respective. Despre ce vă place să cântați cel mai mult?
C.I: La început, culegeam cântecele de la lăutari, instrumentiștii bătrâni ai satelor din zona Mureșului mijlociu, apoi le-am compus personal. Fiecare perioadă a anului are tradițiile sale, obiceiurile de iarnă, obiceiurile religioase, dar pentru mine, dat fiind faptul că sunt legat de Oarba de Mureș, cinstirea memoriei înaintașilor noștri, peste 11.000 de militari români, tineri între 18-23 ani căzuți pentru apărarea patriei noastre, a devenit un laitmotiv, scop, obiectiv important al vieții mele.
În acest sens, am înființat, în anul 2010, festivalul unic în țară ” La Oarba și la Iernut”, festival de cântec popular patriotic, adunând în fiecare an mii de oameni pe amplasamentul Monumentului Eroilor de la Iernut. La început, susținerea financiară nu a existat, activitatea s-a desfășurat prin contribuția mea personală, prima ediție adunând peste 10.000 oameni. Cântecele mele promovează dragostea dintre soț și soție, promovează ceea mai mare avere a noastră pe Pământ – copilașii. Totodată, cântecele mele promovează și înaintașii noștri, mă refer aici la părinți, bunici, atingând apogeul în dragostea manifestată față de neam și țară, față de pământul care ne-a creat. Ar mai fi și alte obiceiuri, cum ar fi Târgul de Fete de la Gurghiu, reactivat, să zic așa, de mine, cu multă muncă și trudă, dar putem discuta despre ele, eventual, într-o altă ediție, fiindcă e mult de vorbit.
Rl: Aveți copii? Vă calcă pe urme? Cum vă sprijină familia?
C.I: Da, am doi copilași frumoși, o fată și un băiat. Atât fata, cât și băiatul, care îmi sunt averea, urmează cursuri de pian și vioară. Suntem o familie de artiști, într-adevăr, luând parte la evenimentele culturale de pe spațiul public împreună. Sprijinul vine reciproc.
Rl: La câte festivaluri ați participat? Dați câteva exemple! Ați cântat și pe scene din străinătate?
C.I: Am participat la un număr impresionant de festivaluri, încă din primii ani ai școlii. De exemplu, ”Mamaia 2000”, Pe Deal la Teleormănel”, „Bucur,” ”Mureș pe Marginea ta!„, „Vară – Vară, Primăvară”, etc., culminând cu câștigarea celui mai mare concurs de interpretare a cântecului popular, ”Strugurele de Aur„ de la Jidvei, în anul 2005. Da, am cântat și pentru publicul străin, participând cu ansamblul profesionist „Mureșul,” unde am activat 4 ani de zile, în Slovacia, Slovenia, Ungaria și în Germania.
Rl: Puteți să povestiți o întâmplare amuzantă legată de muzică sau/și de jandarmerie?
C.I: Da, este vorba de un revelion, sus la Azuga, când mi-am uitat acasă dintr-o neglijență proprie ”ciorecii”, și am fost nevoit să folosesc un alt tip de garderobă, izmene, dar nimeni nu și-a dat seama de acest lucru. A fost un moment pe care, ulterior, l-am tratat ca fiind hazliu, aducându-mi aminte cu plăcere și zâmbind chiar și acum.
Rl: Sunteți o persoană religioasă? Vă plac sărbătorile? Ce sărbătoare iubiți cel mai mult? Ce faceți de Paște? Cum vă pregătiți pentru această sărbătoare?
C.I: Da, sunt credincios, ortodox, apropiat de biserică, cântând și pricesne. Dragostea de bunici și dragostea bunicilor față de nepoți m-au cultivat și crescut în spiritul credinței și a dragostei față de Dumnezeu. Îmi plac sărbătorile, fiindcă ele aduc bucurie și liniște sufletească. Cel mai mult îmi place Crăciunul. Este sărbătoarea petrecută cu familia în familie. De Sfintele Paști, voi participa și voi lua lumină de la Biserica Ortodoxă din leagănul copilăriei mele, orașul Iernut, alături de familia mea și părinții mei.
Rl: Ce planuri de viitor aveți?
C.I: Visul vieții mele este de a realiza, împreună cu alți oameni, cu dragoste față de neam și țară, un muzeu, Centrul Cultural de la Oarba de Mureș, un spațiu în care să fie în permanent un loc de ”remember” a faptelor de vitejie a celor care au pus mai presus jertfa față de neam și țară. Haideți, să fim, măcar, o dată pe an, egali cu cei care și-au pierdut viața la Oarba de Mureș, egali numeric, pentru că, jertfa lor nu poate fi nicicând egalată. (15 august al fiecărui an când are loc Festivalul Cântecului Patriotic de La Oarba și la Iernut)
De șase ani, prin buna mea colaborare cu Centrul Cultural, am organizat și am fost gazda ”Festivalului Naţional al Artiştilor Amatori din Ministerul Afacerilor Interne””, eveniment cultural-artistic, concurs care se dă între artiştii amatori, angajaţi ai MAI, și care atrage, de la an la an, tot mai mulți artişti amatori care îşi doresc să-și prezinte talentele.
Și, fiindcă se apropie Sărbătoarea religioasă ”Învierea Domnului”, sărbătoare creștinească ortodoxă, dați-mi voie să transmit tuturor jandarmilor, artiștilor și, nu în ultimul rând, dumneavoastră și tuturor celor care prăznuiesc Sfintele Paști, tradiționalul ”Hristos a înviat!”.
Citește și celelalte interviuri ale seriei ”În spatele uniformei”:
