In ziua de azi muzica este intalnita peste tot si este accesibila oricui. Exista sub o multime de forme si este catalogata in zeci de categorii diferite. Totusi fenomenul de comercializare extrema a acestui mod de exprimare atat de consumat l-a mediocrizat si saracit de unele calitati indispensabile cum ar fi profunzimea sau mesajul. Unul din cele mai importante lipsuri ale muzicii generatiei actuale este absenta unei stari induse de ascultarea ei.
Fara a conferi sentimente, a trezi amintiri sau a inspira imagini, o melodie isi pierde spiritul si devine doar o adunare de sunete. Isi pierde menirea. Creatia unui artist are rolul de a furniza spiritului ceea ce ii lipseste, de a alinta interiorul nostru, de a stimula o parte din noi care e amortita din cauza traiului zilnic.
In momentul cand intram in dimensiunea sunetelor legate prin vraja pasiunii, clipele se coloreaza purtandu-ne gandurile pe poteca armoniei.
Cu totii ne amintim cu drag de sunetele adolescentei noastre. Revenim adesea la ele, le regustam in momente dificile. Pe scurt, muzica ne poate marca, consuma si ne poate purta pe meleaguri ale mintii neatinse inca.
Formatia Iris este unul dintre putinele grupuri rock ramase care impartasesc pasiunea si respectul pentru un stil devenit cel putin la noi in tara pe cale de disparitie, sugrumat de falsitate si incultura.
Rock-ul reprezinta o experienta impartasita celor care inca umplu salile de concerte. Este o insula a dezlantuirii sincere care odata descoperita devine o evadare efemera, dar existenta.
Senzatia avuta cand participi la un concert Iris este intr-adevar imposibil de descris, iar cei patru profesionisti isi joaca rolul de calauze intr-o poveste transmisa prin mesaj sonor, zugravita cu o minunata claritate si putere.
Trupa Iris se infiinteaza in anul 1977 avandu-i componenti pe Nutu Olteanu, Emil Lechiteanu si Nelu Dumitrescu, urmand ca in perioada ce va urma multi interpreti de valoare sa vina si sa plece din formatie
Albumul lor de debut IRIS, inregistrat la inceputul anilor '80, consacreaza grupul si inscrie piese ca: “Doar pentru voi”, “Trenul fara nas” (versuri A. Paunescu), “Pe ape”, “Cei ce vor fi” versuri M. Dinescu) etc. in istoria rock-ului autohton, facand ca repertoriul lor sa devina o alinare pentru generatia de atunci, prizoniera a unui regim totalitar care urmarea estomparea individualitatii.
Urmeaza o cariera de aproape 30 de ani cu albume precum “Iris, nu te opri”, “Iris IV”, “Luna Plina”, “Mirage”, “Athenaeum”… Cei care s-au perindat prin uimitoarea formatie au incantat publicul, iar melodiile nascute din colaborarea indelungata sunt cantate si ascultate cu mare placere de cei tineri si nu numai.
Reactia iubitorilor de muzica rock este si astazi neschimbata cand Irisul in formula reprezentativa, alcatuita din Cristi Minculescu, Nelu Dumitrescu, Valter Popa, Doru “Boro” Borobeica, imprastie magia in incaperile populate cu fani.
Iris culege astazi aplauzele, superlativele, laurii unei cariere de aproape treizeci de ani. Treizeci de ani de munca, uneori nebuna, alteori dramatica, o munca desfasurata nu de putine ori la limita supravietuirii. Pe 10 decembrie la ora 19.00, la Sala Polivalenta, un nou concert Iris, un nou concert in care putem fi alaturi de cei care sunt legenda care canta si incanta.
