Un fost bancher și membru al primului cabinet Ponta din partea liberalilor, Lucian Isar, trece în revistă câteva avantaje ale adoptării unei legi care să protejeze debitorii persoane fizice în contextul în care unii bancheri încep să accepte ideea.
Bancherii încep să vadă și avantajele unei legi a falimentului personal,nu doar provizioane potențiale. Reinserția debitorilor insolvabili în circuitul economic, posibilitatea acestora de a contribui la PIB prin consum și de a lua ulterior chiar și noi împrumuturi pare un scenariu posibil. Primul pas l-a făcut președintele Alpha Bank, Sergiu Oprescu, la începutul lunii trecute („Legislaţia privind insolvenţa persoanelor fizice este o necesitate. Cred că, în condiţiile în care există o astfel de legislaţie în toate ţările UE, va exista şi în România, probabil în viitorul apropiat. Dar, trebuie să avem grijă ca noua legislaţie să nu poată să fie exploatată în aceeaşi măsură ca legislaţia privind persoanele juridice”). Declarații timide s-au mai făcut și dinspre CEC Bank („Legislaţia privind insolvenţa persoanelor fizice ar fi benefică, însă doar dacă ar fi echilibrată, şi nu populistă”-Mirela Iovu, vicepreședinte), iar pe 1 mai chiar oficiali ai BCR și Raiffeisen Bank au confirmat această optică.
“Acum o lună PNL a încercat aprobarea acestei legi prin Parlament, dar demersul a fost respins de USD. Pe partea anti Legea insolvenței personale în România se mai pot înscrie BNR, ARB și până recent delegația FMI”, arată Lucian Isar într-o postare recentă de pe blogul personal. “FMI deja a promovat într-o serie de țări legislație și instrumente pentru reducerea îndatorării persoanelor fizice, dar nu și în România, din cauza împotrivirii BNR și ARB. În condițiile în care directorul general FMI și-a schimbat perspectiva iar noua asociație a băncilor are o părere distinctă de cea a ARB, s-ar putea ca și delegația FMI în România să încerce să își nuanțeze abordarea” continuă Isar. În viziunea sa, principalele argumente în favoarea unei asemenea legi sunt următoarele:
Costul creditului reprezintă inclusiv prețul asigurării riscului ca anumite persoane să nu mai performeze în rambursarea sa. Altfel spus, fiecare datornic a plătit deja pentru a acoperi riscul ca o parte din debitori să nu poată să ramburseze creditul.
Insolvența personală permite revenirea debitorului în economia productivă. Un debitor supraîndatorat nu poate să consume, devine dezinteresat în câștigarea de venituri suplimentare deoarece o percepe ca o utilizare a acestora doar pentru îndestularea creditorului. Diferenta de implicare și optimism în comportamentul persoanelor fizice poate face diferenta între stagnare și creștere economică.
Consumatorii individuali tind să subdimensioneze riscurile și să aibă pregătire financiară insuficientă. Dacă prima parte este un comportament general uman, a doua poate fi modificată prin educație din partea societății și a sistemului financiar. Lipsa educației din partea sistemului financiar trebuie penalizată.
Fără o lege a falimentului personal, în condițiile ridicării barierelor de mobilitate și a diferențelor de regim legislativ se amplifică riscul pierderii de capital uman prin migrație. Legea evită comportamentul des întâlnit al debitorilor supraîndatorați de a intra în economia cash sau chiar neagră.
Numeroase studii demonstrează că situații financiare precare datorate supraîndatorării provoacă probleme familiale, afectează copii respectivelor familii și starea lor de sănătate.
Legea asigură pedepsirea debitorilor fraudulenți, maximizarea sumelor rambursate și minimizarea timpului și a costului implicat în restructurarea financiară.
