Dupa ce au taiat si vandut la REMAT aproape in intregime fabrica prahoveana Real Pleasa, controversatii oameni de afaceri timisoreni Marius si Emil Cristescu mai aveau de rezolvat o singura problema, angajatii. Astfel, de la inceputul acestei luni 350 din cei doar 500 de angajati cati mai numara intreprinderea au fost aruncati in strada. Exceptie de la decizia Cristestilor au facut doar cei insarcinati pe o perioada scurta sa finalizeze unul dintre ultimele contracte pe care societatea de materiale refractare le avea in derulare. In disperare de cauza, oamenii au recurs la o greva generala si in pre-zent cer sprijinul autoritatilor abilitate, implicit Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Daca pana in 1989 intreprinderea era denumita perla producatorilor de produse din materiale refractare, astazi Real Pleasa, victima a ingineriilor financiare marca Cristesti, a ajuns o ruina. Aflata inca in monitorizare postprivatizare, AVAS refuza sa se implice, in pofida numarului mare de plangeri depuse de-a lungul anilor de catre angajati. Pentru ca a incercat sa mai salveze cat se mai putea salva din Real Pleasa, dar si pentru ca a incercat sa rezolve situatia critica in care se afla angajatii, si liderului de sindicat, Lucia Minea, i s-a desfacut contractul de munca. Paradoxal, pentru indisciplina. Motivatia conducerii a fost una hilara: „A facut nenumarate sesizari in presa sau prea multe plangeri autoritatilor”. Conform contrac-tului de privatizare din 2001, Cristestii erau obligati sa mentina un numar minim de 720 de angajati din cei 988 existenti la momentul preluarii intreprinderii, sa faca investitii tehnologice de doua milioane de dolari, plus alte 1,75 milioane de dolari pentru protectia mediului. Astazi se dovedeste clar faptul ca interesul investitorilor a fost unul singur: falimentul.
