Un cor bine exersat de altfel, de când se mai vehiculase problema reducerii contribuțiilor sau a posibilității ca asigurații să poată opta între fondurile private și fondul public de pensii. Între timp, au apărut și variante intermediare – banii retrași din Pilonul II să poată fi direcționați doar spre Pilonul I (pensiile de stat) sau să fie investiți doar în titluri de stat și acțiuni la bursă (deci nu în consum). În definitiv, nu sunt sume prea mari, cam 80% dintre cei care au banii în fondurile de pensii private au strâns sub 10.000 lei (valoarea medie a unui cont este de aproximativ 6.000 lei, cam cât o investiție în primenirea tuturor electrocasnicelor de prin casă).
Am auzit scenarii apocaliptice, cu oameni care vor muri de foame la pensie pentru că pensia de stat nu va mai putea fi plătită peste câțiva ani, iar pensia privată va fi tocată până atunci dacă Guvernul dă liber la retrageri. În primul rând, eu nu cred că pensia de stat va fi falimentară când încep să se pensioneze decrețeii (generațiile 1960-1975). Mulți dintre decreței au emigrat și vor conta pe alte sisteme de pensii, mulți s-au pensionat anticipat, mulți au ieșit pur și simplu din câmpul muncii pentru că tipul nostru de economie privată începe să nu mai privească cu ochi buni angajații de peste 50 de ani. Deci povara fiscală pe umerii generațiilor mai tinere pentru plata pensiilor celor vârstnici s-ar putea să nu fie chiar atât de mare și nici efortul bugetar unul sisific. Nici pe pensiile private n-ar trebui să ne punem însă speranțe incomensurabile. Din mai multe motive: randamentele nu sunt prea mari (se investește preponderent în titluri de stat, iar societățile de administrare ciupesc comisioane anual), iar sumele alocate nu au fost prea consistente (salariile au început să crească mai viguros abia din 2014). Dovadă valoarea contului mediu. În plus, mai există un aspect cam ignorat: speranța de viață.
Acum se trăiește frecvent peste 85 de ani și sunt deci 20 de ani de mâncat din pensie. Răspundeți sincer, dacă ați avea de ales cine ați vrea să vă plătească această pensie timp de 20 de ani: statul, care va plăti mai puțin, dar va plăti până la decesul asiguratului, fiind o pensie pe viață, sau privatul care îți va aloca exact cât ai cotizat plus mici creșteri?
Dacă ne-am propune să tragem linie în câțiva ani de la pensionare – da, o pensie privată care să o dubleze pe cea de stat ar fi ideală, am trăi îmbelșugat acei ani. Dar dacă avem mult mai mulți ani în față? Din acest motiv eu cred că banii din fondurile private ar trebui mutați în fondul de pensii de stat. Sau, la limită, să investiți în titluri de stat direct cu banii retrași de la pensia privată, fără a mai fi comisionați de administratorii din Pilonul II care tot asta fac cu grosul banilor asiguraților.
