Măsuri care se adaugă la creșterea punctului de pensie și a salariului minim.
Prețul gazelor ar urma să fie plafonat prin OUG de modificare a Codului Fiscal, iar timp de 3 ani acesta nu va depăși 68 lei/MWh față de 90 lei cât este în prezent. O măsură justificată de faptul că duopolul Romgaz-Petrom vinde gazele la un preț de 2-3 ori mai mare decât costul de producție.
Interesant de remarcat, statul acceptă să piardă niște bani în acest mod pentru a ajuta economia să câștige ceva în plus, adică firmele și populația (lobby-ul apropiat industriei va accentua aici că este o măsură neeconomică, se vor amâna investițiile din Marea Neagră, etc). Mă refer la faptul că în acest moment statul practică un impozit pe câștigurile suplimentare realizate de producători dacă prețul gazului sare de 85 lei/MWh (80% din venituri). Calculul pare să fie următorul: se renunță la niște venituri din impozitarea gazului vândut la preț mare pentru a aduce venituri mai mari din taxele și impozitele plătite de firmele care își vor crește cifra de afaceri ca urmare a scăderii prețului la gaze (sectorul îngrășămintelor de pildă, industria chimică) și de populația care va consuma mai mult (economiile la factura de gaze sunt reorientate).
Un alt proiect la care se discută în aceste momente este renunțarea la taxarea apei pluviale. Se intenționează eliminarea tot prin OUG a obligației utilizatorilor serviciilor publice de apă și canalizare de a suporta costurile generate de colectarea, transportul, epurarea și evacuarea apelor pluviale. O inițiativă ce vine după modificarea relativ recentă a legislației în sensul în care autoritățile locale au acum posibilitatea să-i scutească de acest „bir“ pe cetățeni, dacă dispun de resursele necesare (acoperă ele factura).
Or, apa pluvială se plătește independent de consumul de apă potabilă (e vorba de apa de ploaie, nu de apa scursă la canalizare după utilizare). În București, de pildă, această taxă are o valoare fixă de 0,2 mc/mp/an pentru persoane fizice și de 0,5 mc/mp/an pentru agenții economici. Ai curte mare, ai factură mai mare.
În final, vorbim și de taxa pe „lăcomie“ aplicabilă băncilor ca procent din activele acestora în cazul în care Roborul crește prea mult. Ce legătură au băncile cu Roborul, acesta nu ține mai mult de inflație? Este o întrebare la care s-a mai răspuns prin străinătate când mari bănci au fost amendate pentru manipularea Liborului. Indicatorul se stabilește în urma tranzacțiilor derulate de marile bănci locale iar…tentațiile sunt mari având în vedere că de nivelul Robor depinde nivelul dobânzilor practicate la credite (dobânda este Robor plus marja practicată de bancă).
Cumva, Guvernul ar putea să-și cumpere liniștea pentru anul electoral 2019 în acest mod, sugerând băncilor că o reducere a Robor le-ar lăsa mai mulți bani la dispoziție, o postură win-win în care sunt implicați bugetul statului și debitorii în cazul în care Robor ar începe să dea înapoi, dar și băncile au motivația lor (taxa percepută băncilor ar scădea la rândul său în acest scenariu față de valoarea aplicabilă în prezent – 0,9% din active).
