România a terminat Olimpiada pe locul 46 în clasamentul oficial al medaliilor. Cu toate acestea, economia sa se află pe locul 54 în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, ceea ce inseamnă că sportul românesc continuă să depășească economia, deși nu atât de mult ca înainte.
Faptul că o națiune este bogată nu o face însă în mod automat bună la sporturile de competiție – dintre primele 5 cele mai bogate țări din lume, doar Qatar a reușit să câștige medalii (3) la această olimpiadă. Totodată, putem observa că există țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Franța care sunt atât bogate, cât și de succes în sport.
Pe de altă parte, țări precum China (88 de medalii), Rusia (71), Ucraina (19) sau Kenya (10) reușesc să producă o mulțime de campioni în ciuda unui PIB mai mic pe cap de locuitor.
Prin urmare, ne-am propus să evaluăm efectul economic asupra sportului, pentru a vedea pe ce loc s-ar situa țările dacă toate ar fi la fel de bogate. Am ajustat clasamentul medalilor de la Tokyo împărțind numărul de medalii primite de fiecare țară la Jocurile Olimpice de la Tokyo (suma tuturor medaliilor, indiferent de culoare) cu raportul dintre PIB-ul pe cap de locuitor și PIB-ul mediu pe cap de locuitor pentru toate țările (10.925,7 dolari pentru 2020). Rezultatul este un clasament al „medaliilor economice” – sau al medaliilor olimpice ajustate în funcție de bogăție.
România are un PIB pe cap de locuitor de 12.896 dolari și a obținut 4 medalii la Tokyo. În timp ce sportivii săi au depășit clasamentul economic mondial al României la Tokyo, alte țări l-au depășit și mai mult. Astfel, în indicele combinat, România coboară pe locul 59, cu doar 3 medalii „economice” (ajustate la bogăție).
În cazul SUA, al căror PIB pe cap de locuitor reprezintă 582% din media mondială, numărul de medalii obținute la Tokyo scade de la 113 la doar 19 “medalii economice”, ceea ce plasează gigantul sportiv nord-american pe locul 15, deși a ocupat locul 1 la Jocurile Olimpice propriu-zise.
Același lucru este valabil și în cazul Marii Britanii, care coboară de pe locul 4 pe locul 16 în clasamentul pe medalii „economice”. In schimb, țări cu un PIB pe cap de locuitor mai mic dar cu un succes sportiv semnificativ urcă pe podium în clasamentul nostru, cu China și Rusia (sub steagul Comitetului Olimpic Rus) în frunte. Următoarele cele mai bune performanțe vin din partea unor țări africane, cum ar fi Kenya, Uganda și Ethiopia, care câștigă mult mai multe medalii comparativ cu locul lor în clasamentul economic. Ucraina (19 medalii efective și 56 de medalii economice) s-a descurcat și ea bine, obținând mai multe medalii decât multe țări mai bogate.
Clasamentul nostru ajustat al medaliilor oferă o perspectivă ușor diferită asupra succesului sportiv modern. Deși economia joacă un rol din ce în ce mai important în sport pe măsură ce acesta devine din ce în ce mai profesionist și mai comercial, poate că banii nu sunt totul, mai ales atunci când vine vorba de sporturi de competiție. De asemenea, bogăția cetățenilor nu se transferă neapărat în mod adecvat, prin intermediul guvernelor, în noi investiții în infrastructură sportivă sau pentru dezvoltarea sportivilor și asigurarea unei baze mari de selecție din care să se aleagă câțiva performeri care pot câștiga medalii.
Excelează astfel țările mai sărace care sunt capabile să centralizeze resursele și să le cheltuiască eficient pentru a crește baza de selecție și a dezvolta campioni, așa cum făcea și România pe vremuri. Cel mai mare număr de distincții olimpice la o ediție de vară a fost atins în 1984, la Los Angeles, când România a obținut 53 de medalii, clasându-se pe locul al doilea.
În prezent, România este din ce în ce mai puțin capabilă să facă acest lucru cu bugetele sale pentru sport, clasările sale în competițiile sportive fiind în declin, chiar dacă economia sa se îmbunătățește. La această olimpiadă, România a avut una dintre cele mai slabe performanțe dintre națiunile est-europene, înregistrând a doua cea mai slabă performanță din ultimii 69 de ani! La Rio, în 2016, a ocupat locul 47 în clasament (tot cu 4 medalii).
Pe de altă parte, în ciuda scăderii sprijinului la nivel guvernamental, poate că un lucru promițător pentru viitor este creșterea sportului ca afacere. Deja, cele mai populare sporturi beneficiază de finanțare privată – contractele de sponsorizare aduc acum miliarde de dolari în sport. Sponsorii tind să caute și să ajute noile talente, companii precum Nike, Puma sau Adidas, care în mod tradițional se luptau pentru semnătura sportivilor de varf, fiind acum însoțite de alte nume cunoscute, în special din industria tehnologică. În general, sportul a devenit în ultimii ani o industrie gigantică, care transcende granițele.
