„Se ocupă cu introspecţiunea. De fapt speculează mai multe idei furajere. Face şi pe distratul: ţi se uită în ochi şi gândeşte aiurea. Din timiditate rumegă mereu un răspuns întârziat. Mai rumegă un plan şi pentru recolta viitoare. Totuşi destul de resemnat: suportă cu tărie propriul său nume. E tăiat din cauza pericolului pe care îl prezintă coarnele. În societate serveşte ca exemplu şi ca talpă. Întreţine relaţii foarte întinse: a avut o chestiune personală cu broasca umflată. A primit să stea în intimitatea oului furat. Mecena naţional: pozează pentru Grigoreşti. Agricultor în orele libere, îngraşă pământul. În raport cu taurul, e pur şi simplu o vacă. Iar după mamă e supus elveţian.”
Text: Jacques G. Costin
*
Jacques G. Costin (13 aprilie 1895, Bucureşti – 22 decembrie 1971, Paris, Franţa). Scriitor, fiul Rebecăi şi al lui David Goldschlager. A urmat studii de drept, fără a practica avocatura. Discret personaj al avangardei româneşti, însă recunoscut ca „un ferment şi un animator", fire profund boemă, Costin a fost un partener de emulaţie inovatoare al lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ion Vinea şi F. Brunea-Fox.
Continuator al prozei în registru absurd a lui Urmuz, Costin începe să colaboreze, uneori sub pseudonimul Sindbad, la unu, Facla, Chemarea şi la Contimporanul (cooperând şi la construirea acestei reviste). Volumul Exerciţii pentru mâna dreaptă şi Don Quichotte, apărut în 1931, este receptat favorabil de critica vremii. Implicat într-un proces politic, Costin părăseşte ţara în 1959, stabilindu-se la Paris.
Proza lui Costin este o rescriere plină de umor, miniaturală, a unor fabule sau chiar a cărţii lui Cervantes. Exerciţiile sale, fine portrete lucrate în manieră arcimboldiană, figurează obiecte (Plopul, Pianul, Bradul), mici meseriaşi din târguşorul de odinioară (Cismarul, Croitorul, Coşarul, Brutarul, Tinichigiul) ș.a. Discursul reinterpretează sensurile limbajului comun, transformându-l într-un soi de comentariu deviat şi subtil ironic.
Opera
Exerciţii pentru mâna dreaptă şi Don Quichotte, cu un portret al autorului şi cinci desene de Marcel Iancu şi un desen de Milita Petraşcu, Bucureşti, 1931.
Traduceri
I.S. Turgheniev, În ajun, Bucureşti, 1951 (în colaborare);
Victor Hugo, Mizerabilii, I-V, Bucureşti, 1954-1955 (în colaborare);
Teru Takakura, Cântecul porcului;
Joko Ota, Până când, Bucureşti, 1956 (în colaborare);
Jacques Remy, Dacă toţi oamenii din lume, Bucureşti, 1957;
Paul Eluard, Fraţii care văd. Scrieri despre artă, Bucureşti, 1957 (în colaborare);
Anatole France, Balul costumat, Bucureşti, 1958.
*
Surse:
crispedia.ro
Sașa Pană (1969) Antologia literaturii române de avangardă. București: Editura pentru literatură.
