Cu siguranță nu. Iar pentru asta există și o explicație logică. Chiar și tu, spirit critic și analitic, ești până la urmă un animal social care, fie și numai din neglijență sau nebăgare de seamă, tot te-ai conformat de câteva ori în viață câtorva dintre cele 10 tipologii comportamentale ale românului stradal contemporan:
1. Oamenii care merg pe stradă și se opresc brusc în mijlocul trotuarului să caute ceva în geantă sau să se uite la ceva sau să vorbească la telefon sau între ei dacă sunt mai mulți sau au dat peste altcineva. Ești capră din aia catatonică? De adoarme în timp ce țopăie pe stâncă? Mai sunt și alții care folosesc trotuarul acela, dă-te juma de metru mai la stânga sau dreapta că nu îți cade tendonul.
2. Oamenii care vorbesc cu telefonul pe speaker în baruri, la terase sau în mijloacele de transport în comun. Nu ne pasă. Nu vrem să știm. Ești surd, ia aparat auditiv sau vorbește pe messenger. Ai cel puțin 30 de opțiuni de comunicare cu alți oameni care nu implică să pizdifici zenul oamenilor din jur care nu au altă vină decât că trebuie să meargă în aceeași direcție cu tine sau că au venit și ei la o bere liniștită.
3. Mamele care vin cu copiii la terasa si uită că îi au. Stai și tu ca omul cu sucul în dinți și te trezești că ai la masă un om mic, de maxim 4-5 ani care se uită la tine, îți bagă degetele în scrumieră, te întreabă lucruri și dacă nu îi răspunzi începe să urle de parcă l-ai bătut cu prosopul ud peste palme. Nu e al meu, nu vreau să interacționez cu el, nu plătesc pentru hărmălaie, du-te cu el la terase cu locuri special amenajate pentru plozi. Că de aia sunt făcute.
4. Oamenii care ascultă muzică la telefon fără căști, indiferent unde s-ar afla. Dacă ai ieșit în oraș și nu îți place melodia de la difuzorul barului în care te afli, așteaptă să se termine sau pleacă. Nu da drumul la o melodie acolo, mai ales sub pretextul înaintat către prietenii tăi: hai să îți arăt o piesă beton. Dă-i linkul să asculte acasă. Restul lumii care, din motive evidente, nu e prietenă cu tine nu vrea să asculte altceva.
5. Oamenii care stau în coasta ta la coadă. Știi, e acela care e în spatele tău la coadă și te bate pe umăr să îți spună să înaintezi. Ca să ce? Să îi respir în ceafă ăluia din fața mea. Nu știu despre voi, dar mie nu îmi place să fac meioză cu omul cu coș din fața mea de la supermarket, nici dacă îl cunosc. Lasă-l pe om să își pună cumpărăturile pe bandă, să și le pună după în pungi mai ales și apoi treci și tu la rând. De ce trebuie să ne pipăim ca niște onaniști fără televizor cu abonament la SuperOne?
6. Oamenii care fac observație. Aștia de fapt ar trebui să fie în fruntea listei. Sigur îi știi. Stai undeva, în autobuz, în stație, la coadă, la Anaf, la un concert și se aude unul: Dați-vă și dumneavoastră mai la o parte că nu vede nimeni nimic. Mai aveți mult acolo că mai suntem și noi aici în spate care avem treabă la ghișeu. Și asta e cel mai de căcat de fapt, că brusc își atribuie forță prinzând toată lumea din coadă în acest ”noi”. Nunu, eu nu am o problemă că cineva are de plătit mai mult de o factură sau are de pus o întrebare în plus. Că de aia a stat până atunci la coadă ca și noi. Cântă la masa ta.
7. Oamenii care întârzie. Mă, dacă știi că filmul, concertul, piesa de teatru începe la ora 20.00 ce-o fi așa de greu să pleci la timp de acasă sau de unde ești? Pe bune, în ce dimensiune din Interstellar locuiești de nu poți estima cât timp faci din punctul A în punctul B? Că nu e ca și cum trebuie să aplici vreo formulă matematică, ci te bazezi pe o experiență anterioară.
(Citește întregul articol în Academia Cațavencu)
