Vintilă Mihăescu s-a născut pe 4 decembrie 1943, la Caracal, judeţul Romanaţi. A absolvit Academia de Arte „Nicolae Grigorescu“ – secţia Tapiserie în 1969.
Anul următor a primit Premiul pentru tapiserie, în cadrul proiectului de decorare a Teatrului Naţional din Bucureşti, şi a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România – secţia Arte Decorative.
În lumea mare a artei, numele lui Vintilă Mihăescu este unul de rezonanţă. A participat la numeroase expoziţii, personale sau de grup, în muzee şi galerii de artă din România (Bucureşti, Craiova, Constanţa, Caracal, Slatina, Câmpulung Muscel, Sibiu, Galaţi, Baia Mare, Oradea etc.) şi din străinătate (Viena, Roma, Veneţia, Paris, Strasbourg, Madrid, Amsterdam etc.).
De-a lungul timpului, a creat numeroase opere de artă monumentală. De exemplu, a decorat cu mozaicuri casele de cultură din Reşiţa şi Botoşani, a creat tapiserii pentru sediile primăriilor din Vâlcea şi Tulcea şi pentru Palatul Parlamentului.
Icoane de mari dimensiuni pictate de artist au fost achiziţionate de mai multe mănăstiri din România şi din Italia.
Este prezent la aproape toate expoziţiile oficiale de artă vizuală cu lucrări de pictură, grafică şi tapiserie. Creaţiile sale fac parte din colecţii private sau muzee publice.
Vintilă Mihăescu este, de asemenea, un artist multipremiat în România, Germania şi Italia. În anul 2004 a primit medalia Ordinului „Meritul Cultural“.
Dar şi în lumea mică a artei, cea care se adresează copiilor, numele lui Vintilă Mihăescu este binecunoscut, în special în rândul generaţiei de elevi care citeau revista „Cutezătorii“ în deceniul 7 al secolului XX.
Proaspăt absolvent al Academiei de Arte, Vintilă Mihăescu a fost angajat ca redactor artistic la revista „Cutezătorii“. De-a lungul unui deceniu, el a publicat în paginile revistei ilustraţii şi mai multe benzi desenate istorice, de actualitate, science-fiction, alb-negru sau în culori:
1972 – „Operaţiunea Baraj“, scenariul Costache Anton şi Ovidiu Zotta;
1973 – „Noile isprăvi ale lui Dan Buzdugan“ (episodul 3 din seria „Dan Buzdugan“, pe un scenariu scris de Dumitru Almaş); „Pe câmpul Filaretului“, sc. Alexandru Mitru; „La Bradul singuratic“, sc. Ludovic Bokor şi Val Dumitrescu (semnată Viorica Mihăescu);
1974 – „Brigadier la 14 ani“, sc. Nicolae Ţic; „Drumul apei“, sc. Nicolae Ţic (semnată Viorica Mihăescu);
1975 – „Vaslui 1475“, sc. Vasile Mănuceanu; „Paloşul vitejiei“, sc. Vasile Mănuceanu (semnată Viorica Mihăescu);
1975-1976 – „Dorobanţii“, sc. Dumitru Almaş (semnată Viorica Mihăescu);
1976 – „Columnă în milenii“, desenată împreună cu soţia sa Viorica, pe un scenariu de Vasile Mănuceanu, după Titus Popovici;
1977 – „Măriuca“, sc. Costache Anton;
1983 – „Ciprian Porumbescu“, sc. Viorel Creţu şi Laura Mihail; „Întâlnirea de pe planeta misterioasă“, desenată împreună cu fratele său Ioan Mihăescu, după un scenariu de Sorin Ştefănescu.
Pentru a reliefa metoda de lucru a artistului Vintilă Mihăescu, Ovidiu Zotta, pe atunci redactor-şef adjunct al revistei „Cutezătorii“, scria la Poşta Redacţiei, răspunzând cititorului Valentin Robete din Craiova, care dorea să ştie dacă armele şi costumele personajelor din serialul „Paloşul vitejiei“ corespund adevărului istoric sau sunt realizate din imaginaţie: „Desenatorul V. Mihăescu – ca, de altfel, toţi graficienii solicitaţi de redacţia noastră în vederea realizării diferitelor benzi ilustrate – s-a documentat îndelung şi minuţios, cercetând lucrări de specialitate (există, de exemplu, o istorie a costumelor), zăbovind în muzee de istorie şi arheologie, cercetând gravuri de epocă. […] De la cască la pinteni şi de la paloş la ornamentaţia harnaşamentelor, totul corespunde acelui veac!“.
Să mai notăm şi faptul că Vintilă Mihăescu adoptă pentru fiecare bandă desenată a sa un stil grafic diferit (uneori semnându-le cu numele soţiei sale care, oricum, realiza culorile tuturor acestor BD) tocmai pentru a da mai multă diversitate revistei „Cutezătorii“ (în care apăreau maximum două-trei pagini de BD diferite, şi asta doar în primii ani de existenţă ai revistei).
„Columnă în milenii“ reprezintă, de fapt, o adaptare în benzi desenate a filmului artistic „Columna“, regizat în 1968 de Mircea Drăgan, după un scenariu de Titus Popovici.
Este cea mai ambiţioasă bandă desenată a artistului Vintilă Mihăescu, atât ca dimensiuni – 25 de planşe (o raritate în acele vremuri), cât şi ca realizare: zeci de personaje desenate pe aproape fiecare planşă, uneori încleştate în bătălii năprasnice. Banda desenată a fost realizată – din aceeaşi grijă pentru verosimilitate – după fotogramele originale ale filmului şi de aceea îi putem recunoaşte cu uşurinţă pe Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Florin Piersic etc.
La fel şi banda desenată „Vaslui 1475“: aceasta a fost realizată după fotogramele filmului „Ştefan cel Mare – Vaslui 1475“, regizat tot de Mircea Drăgan, după un scenariu de Constantin Mitru, cu Gheorghe Cozorici, Gheorghe Dinică, Geo Barton, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Ana Szeles, Florin Piersic în rolurile principale.
În anul 2012 artistul este invitat de onoare al Salonului Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa, unde i s-a înmânat premiul ABDR pentru întreaga sa activitate în domeniul benzilor desenate.
După doi ani, banda sa desenată „Columnă în milenii“ va fi reeditată sub formă de album de către Asociaţia Bedefililor din România, în colaborare cu Editura Revers.
La final, să mai notăm faptul că Vintilă Mihăescu a semnat şi coperta mai multor cărţi pentru copii şi tineri, precum „Legendele Olimpului“ de Alexandru Mitru, „Voievozi fără morminte“ de Nicolae Crişan, „Lângă păsări, lângă vânt“ de Emilia Căldăraru, „Stan Bolovan“ de Ion Pop-Reteganul etc.
Astăzi, la frumoasa vârstă de 75 de ani, aniversată zilele trecute, artistul este în continuare activ, pictând şi desenând grafică de carte.
