Primele simptome au apărut pe 25 februarie, după ce scriitorul în vârstă de 70 de ani se întorsese în Asturias din Portugalia, unde se aflase pentru un festival literar.
Împreună cu soţia, a fost internat, la începutul lunii martie, la Spitalul Universitar Central Asturias din Oviedo, iniţial, starea lui fiind stabilă.
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepúlveda, născut la Ovalle, în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei şi utopiei, din selva amazoniană în deşertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizaţiei ecologiste Greenpeace.
Scriitor, scenarist şi regizor, el a debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar 17 ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată „Cronicile lui Pedro Nimeni”.
A publicat apoi romane, între care „Bătrânul care citea romane de dragoste” (1989), „Lumea sfârşitului lumii” (1989), „Nume de toreador” (1994), „Patagonia Express” (1995), „Povestea unui pescăruş şi a motanului care l‑a învăţat să zboare” (1996), „Jurnalul unui killer sentimental” (1996), „Neîntilniri” (1997), şi volumele „Povesti apatride” (1999) şi „Povesti marginale” (1999), apărute mai întâi în ziarul spaniol El País.
A fost distins cu numeroase premii literare de prestigiu în lumea hispanică, printre care: Premiul Tigre Juan pentru „Bătrânul care citea romane de dragoste”, Premiul Gabriela Mistral pentru poezie, Premiul Romulo Gallegos pentru roman, Premiul Casas de las Americas pentru volumul de povestiri „Cronicile lui Pedro Nimeni”.
Luis Sepúlveda a devenit cunoscut şi in lumea cinematografiei, pentru scenariul „Bătrânul care citea romane de dragoste” (celebrul său roman ecranizat în 2001) şi pentru regia şi scenariul „Nowhere” (2002).
Locuia în Spania din 1993.
