Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Panait Istrati în benzi desenate. Povestea lui Codin

Criticul și istoricul de bandă desenată Dodo Niță revizitează pentru copiii de azi poveștile și personajele care au fascinate generații întregi.

Share

Dodo Niță 0 comentarii

Actualizat: 02.09.2018 - 15:16

Scriitorul

Supranumit de unii critici literari „Gorki al Balcanilor”, Panait Istrati este un cunoscut scriitor român de expresie franceză, care îi va preceda cu mai bine 20 de ani, în inimile şi bibliotecile multor francezi,  pe Eugen Ionescu, Mircea Eliade şi Emil Cioran.

El s-a născut la Brăila, în 1884, fiind fiul unui contrabandist  grec şi al unei  spălătorese românce. Visător şi aventurier, a avut o viaţă tumultuoasă şi bogată în evenimente de toate genurile, a călătorit foarte mult, a făcut de multe ori foamea, a avut chiar şi o tentativă de sinucidere, dar a cunoscut şi gloria.

De altfel, bună parte din romanele sale sunt, mai mult sau mai puţin asumat, autobiografice: „Poveştile lui Adrian Zograffi”, „Codin”,  „Mihail”, „Moş Anghel”, „Chira Chiralina”, „Ţaţa Minca” etc. Ele au fost mai întâi editate în limba franceză, la Paris,  şi abia apoi în România, unele în traducerea altor autori, şi nu a lui Istrati însuşi.

 

Personajul

Unul dintre cele mai marcante personaje create de Istrati este Codin, un bărbat puternic, dar foarte urât,  care făcuse 10 ani de puşcărie pentru uciderea unui prieten. Hamal în port, el încearcă să supravieţuiască mai ales prin forţa muşchilor şi pumnilor săi şi este în egală măsură temut şi urât de cei din jurul său, inclusiv de propria-i mamă. Singurul său prieten adevărat este puştiul de 8 ani Adrian Zograffi, un alter-ego al lui Istrati.

Apărut prima oară în 1926, în franceză, şi în 1935 în româneşte, „Codin“ a fost unul dintre primele romane ale lui Istrati.

A fost adaptat pentru marele ecran  în 1963, de către o echipă franco-românească, dirijată de regizorul Henri Colpi. Filmul va lua premiul pentru cel mai bun scenariu, în acelaşi an,  la  Festivalul de la Cannes.

Dar ceea ce se cunoaşte poate mai puţin este faptul că romanul „Codin” a fost adaptat de patru ori sub formă de bandă desenată!

Prima adaptare a apărut în 1975 -  la comemorarea a 40 de ani de la moartea scriitorului -  în revista „Tribuna României” (o publicaţie destinată exclusiv românilor din străinătate). Era desenată de  Iacob Dezideriu.

Apoi, în august 1985, revista franceză „Je Bouquine” publică un extras  din acelaşi roman, desenat de Marc Malès după un scenariu de Leigh Sauerwein

Cel mai nou album, „Codine”, apărut la editura LaBoîte à Bulles, chiar în acest an, este desenat de Simon Géliot, după un scenariu de Jacques Baujard.

Celor trei adaptări li se adaugă automat şi prima biografie în benzi desenate a scriitorului, „Istrati!”, scrisă  şi desenată  de  Golo (editura Actes Sud, 2017), deoarece conţine şi trama romanului „Codin“, precum şi a altor romane autobiografice.

Golo este pseudonimul lui Guy Nadaud (n.1948), un desenator francez care trăieşte la Cairo,  în Egipt,  şi de-acolo îşi trimite benzile desenate la diverse reviste şi edituri franceze. Bineînţeles, mai  multe dintre cele 20 de albume ale sale animă personaje sau se derulează în Egipt şi în Africa de Nord, în general.

Într-un fel aventurier el însuşi, Golo a fost cititor şi admirator al lui Panait Istrati de multă vreme. Aşa încât, prin anul 2010 s-a gândit să adapteze  sub formă de benzi desenate viaţa tumultuoasă şi bogată a lui Panait Istrati.

Va lucra patru ani de zile, dintre care ultimul  la Angoulême, unde a primit o bursă de la Muzeul Benzii Desenate din localitate.

Bineînţeles, cel mai mult timp i-a luat documentarea. A recitit romanele lui Istrati, a citit toate biografiile sale, a studiat numeroase reviste, fotografii, documente şi mai ales publicaţia editată de asociaţia „Prietenii lui Panait Istrati”, pentru a putea reconstitui grafic atmosfera de epocă.

Evident, a venit la Brăila, pentru a călca el însuşi pe urmele paşilor scriitorului. Iată ce povesteşte Golo într-un interviu:

„Pentru a realiza biografia lui Istrati, am călătorit în 2012 la Istanbul,  Bucureşti şi  Brăila. Oraşul Brăila este construit pe o colină, ca Angoulême. Pe vremuri era un port foarte important pentru comerţul  între Europa Centrală şi zona mediteraneană. Acum pare un orăşel calm şi liniştit.

M-am bucurat să găsesc hanul grecesc unde a lucrat Istrati pe vremuri. Astăzi este un bar cu circuit închis, cu jocuri video etc. Am coborât în pivniţă, pe o scară pe care a păşit şi Istrati,  şi am remarcat pe un perete o fotografie a sa.”

În toţi aceşti ani Golo a umplut 4 carnete groase cu schiţe  de personaje,  schiţe de costume, peisaje urbane. Din ele vor rezulta nu mai puţin de 265 de pagini dense, desenate în alb-negru şi sepia,  care  compun  primul volum al acestui diptic inedit despre viaţa celebrului scriitor. 

 

Asociaţia „Prietenii lui Panait Istrati”

A fost fondată în 1969, la iniţiativa lui  Edouard Raydon şi Jean Stanesco, de către un grup de cititori pasionaţi de opera istratiană, francezi, dar şi  români stabiliţi în Franţa. Ei au  militat pentru reeditarea operelor  marelui  scriitor de către editura Gallimard  şi au editat la rândul lor o impresionantă revistă de studii critice şi istorice, „Les Cahiers de Panait Istrati” în care, alături de studii critice de înaltă ţinută, au publicat numeroase informaţii, manuscrise,  precum şi o bogată iconografie, majoritatea pieselor fiind inedite.

După ce, în 1999,  activitatea asociaţiei se redusese la minimum, în anul 2012 o adunare generală a adus în fruntea asociaţiei un nou consiliu de administraţie,  format din oameni competenţi, entuziaşti şi dinamici, în frunte cu preşedintele asociaţiei, Christian Delrue. Ei au început să organizeze noi şi numeroase evenimente  de promovare a operei istratiene, indiferent că era vorba de cea literară, de adaptările filmice sau în benzi desenate, au creat – în colaborare cu André Paleologue - un site atractiv şi bogat şi editează - din 2012 - un buletin bianual de informaţii, „Le Haidouk”.

În România există o soră mai mică a acestei asociaţii, condusă de Camelia Stănescu Ursuleanu, care organizează la rândul său diverse activităţi, în special în colaborare cu Muzeul Carol I din Brăila şi Muzeul Literaturii Române din Bucureşti.

Am avut şansa să întâlnesc şi să colaborez cu doi „istratieni“ de marcă, Jean Hormière în anii '90 şi Denis Taurel în prezent, şi amândoi s-au dovedit  a fi foarte erudiţi şi mari  iubitori nu doar ai lui Panait Istrati, ci şi ai culturii româneşti şi ai ţării noastre  în general.   

Comentarii

loading...