Cascadorul Adrian Ştefănescu, unul dintre preferaţii lui Sergiu Nicolaescu, a spus pentru România liberă care erau momentele amuzante din timpul filmărilor cu regretatul regizor.
Astfel, una dintre cele mai frumoase amintiri, cascadorul o are de la filmarea peliculei ”Mihai Viteazul”, când l-au uitat pe actorul Amza Pellea, personajul principal, pe un câmp.
Citeşte şi: Adrian Ştefănescu, despre dublarea lui Sinan Paşa în „Mihai Viteazul”: Sergiu nu credea că pot
”Pe nea Amza, l-am uitat pe câmp într-o sâmbătă, pe lângă Sibiu. El, săracul, juca şi în „Revizorul” la Teatrul de Comedie. Nu putea să lipsească, lumea se ducea în primul rând, pentru Amza. Şi era o Volgă care îl aştepta după filmare, se dezbrăca aproape în maşină. Vrrrrrr la Comedie ( în Bucureşti – n. red.), juca, apoi vrrrr înapoi la Sibiu. Făcea şi el vreo 200 de kilometri. Sigur că era obosit frânt şi cum prindea o pauză şi un crâmpei de cer acoperit, fugea repede sub un brad, sub o cetină şi se culca, adormea. Şi era într-o sâmbătă, venise noaptea pe la unu’ jumate şi era obosit frânt şi s-a băgat sub brăduleţ. Ştiam toţi unde este. A stat Sergiu, el de obicei trăgea două secvenţe: si pe soare şi pe întuneric, pe închis şi pe deschis, ca să nu piardă timp. Hai, băi, gata, strângem, plecăm acasă, a zis Sergiu. Am strâns tabăra, au venit paznicii. Toţi am uitat de nea Amza că era sub brăduleţ. ”, spune cascadorul.
Adrian Ştefănescu îşi aminteşte că Sergiu Nicolaescu avea obiceiul să se întâlnească cu toată echipa după filmări: ”Sergiu avea obiceiul să ne strângă în hol la hotel (…). Şi ţin minte până mor cum cobora (Sergiu Nicolaescu – n. red.) falnic treptele spre recepţie, mirosind a tot felul de parfumuri, din alea mai franţuzite şi se deschid larg uşile de la hotel şi intră nea Amza îmbrăcat în Mihai Viteazul. Se duce la recepţie, ia cheia şi se duce în dreptul lui Sergiu şi ăsta face ochii mari şi zice: Amzulică! Iar Amza a tras una din aia oltenească – Fi …. tu cu filmul tău – şi a trecut pe lângă Sergiu. Aveam să aflăm a doua zi de la Amza că nu opreau maşinile să-l ia îmbrăcat în Mihai Viteazul şi cu barda în mână. Şi până la urmă a oprit un inginer agricol, care şi-a dat seama că nu poate să fie vreo stafie, şi l-a adus la hotel.”
De asemenea, Ştefănescu a subliniat că Amza Pellea a fost unul dintre actorii săi preferaţi şi un om pe care l-a divinizat: ”Nea Amza (Amza Pellea – n. red.) a fost şi rămâne pentru mine un Dumnezeu. Eu când îl când visez urmează o săptămână de pot să fac ce vreau cu viaţa mea şi mi se întâmplă nimic rău. L-am divinizat. Nu ştiu ce avea, vorba lui, modul lui de a fi (…). Era un om imens Amza, ieşea din el şi fără să vrea o bunătate, o vorbă din aia bună, chiar şi când era nervos. Vorba lui făcea cozonaci. Era un om divin.”
