Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Istoria României în benzi desenate

Criticul și istoricul de bandă desenată Dodo Niță revizitează pentru copiii de azi poveștile și personajele care au fascinat generații întregi.

Share

Dodo Niță 0 comentarii

Actualizat: 02.03.2019 - 19:34

Încă de la primele sale manifestări, banda desenată şi-a afirmat dublul caracter, ludic şi educativ, iar banda desenată istorică a fost unul dintre genurile cele mai îndrăgite ale celei de-a noua arte.

Astfel, în Belgia, cele mai importante reviste pentru copii apărute imediat după război, Spirou şi Tintin, publicau în mod curent benzi desenate istorice.
În Franţa, editura Larousse, specializată în publicarea de dicţionare, a editat, între 1976 și 1978, 24 de fascicole lunare cu istoria Franţei în benzi desenate (reeditate ulterior de ziarul Le Monde, în anul 2008).

Tot în Franţa, plecând de la volumul best-seller (peste un milion de exemplare vândute!) ”Histoire de France pour les Nuls“, semnat în anul 2004 de Jean-Joseph Julaud, editura First Edition a început editarea unei serii de 12 albume de benzi desenate  ”Histoire de France en BD pour les Nuls“. Particularitatea sa constă în faptul că, în colectivul de scenarişti, desenatori şi colorişti care colaborează la realizarea seriei, se află şi desenatorul buzoian Dan Popescu!
Şi în România, în timpul celor 42 de ani de comunism, banda desenată istorică a fost foarte bine reprezentată.

Iată câteva titluri de albume BD istorice publicate între anii 1969-1981: “Comoara lui Dromichet”  (1970), “Burebista - regele Dacilor” (1980), “Decebal şi Traian” (1981), „Sarmizegetusa Eroică” (1983), „Menumorut, stăpânul Biharei” (1973), „Asediul” (1970 – despre invadatorii tătari), „Giuvaerurile lui Basarab” (1971), “Posada” (1973), „Cavalerul Alb” (1976 – Matei Corvin), “Şoimii Moldovei” (1969 - Alexandru cel Bun), „Ion Vodă Cumplitul” (1974), „Sub semnul curajului” (1971 - Ştefan cel Mare), „Trei prinţi de la Carpaţi” (1976 – Vlad Ţepeş), “Călugăreni” (1977), „Misiune de sacrificiu” (1979 – insurecţia din 1944).

Cu aceste albume de benzi desenate, cărora li se pot adăuga serialele BD publicate între 1967 și 1989 în revista Cutezătorii, se poate reconstitui aproape în întregime istoria României, pe înţelesul copiilor.

În mod surprinzător, vreme de zeci de ani, pentru editorii şi autorii de benzi desenate de la noi istoria României s-a oprit la perioada august-octombrie 1944, când armata română a denunţat alianţa cu armata germană şi s-a aliat cu armata sovietică contra celei naziste. Evident, nicio vorbă nu a fost spusă vreodată despre regele Mihai, despre mareşalul Antonescu sau chiar despre Lucreţiu Pătrăşcanu, reprezentantul Partidului Comunist la complotul care a dus la arestarea mareşalului. Copiii - publicul-ţintă al acestor benzi desenate - nu trebuiau să cunoască numele personalităţilor – bune sau rele, nu contează - care au făurit istoria.

De-abia în anul 2017 acest fapt avea să se schimbe, la iniţiativa domnului Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov.
În acest an se împlineau 30 de ani de la revolta muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 şi directorul muzeului nu a vrut să lase să treacă neobservată aniversarea acestei extraordinare revolte populare care, alături de rezistenţa partizanilor din munţi de după război, mişcările studenţeşti din 1956, greva generală a minerilor din Valea Jiului în 1977, a dovedit faptul că poporul român, în ciuda prigoanei şi îndoctrinării comuniste, nu şi-a pierdut demnitatea şi cutezanţa.

Astfel, Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov a organizat în anul 2017 o expoziţie tematică şi ateliere şcolare, a contribuit la realizarea unei piese simfonice şi a unui film documentar (realizat de Liviu Tofan), a editat un album de benzi desenate, “Braşov 1987 – doi ani prea devreme”.

Albumul, desenat de Mihai Grăjdeanu, narează – în 40 de planşe – povestea zilei de 15 noiembrie 1987.

Totul a început cu revolta muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, înfuriaţi de faptul că li se diminuaseră nejustificat salariile, aceasta pe fondul unei nemulţumiri endemice, generată de lipsurile în care trăiau românii de mai mulţi ani, fără medicamente, fără apă caldă, fără curent electric şi cu majoritatea alimentelor distribuite, pe bază de cartelă, în cantităţi foarte mici.

Muncitorii au mărşăluit spre Comitetul Judeţean de Partid, pe drum alăturându-li-se numeroşi alţi oameni, de toate vârstele şi profesiile, nemulţumiţi la rândul lor.

Ajunşi la destinaţie, au devastat sediul Comitetului Judeţean şi au dat foc la numeroase documente de partid şi cărţi de propagandă.
Evident, a urmat represiunea organelor de miliţie şi de Securitate şi banda desenată arată cum au fost bătuţi şi torturaţi sute şi sute de manifestanţi, profilactic, dar şi pentru a denunţa cine au fost instigatorii revoltei.

În stilul specific acelei perioade de final a regimului comunist, în procesul colectiv care a urmat, cei 61 de învinuiţi au fost condamnaţi la ani de închisoare şi la deportare, nu pentru caracterul anticomunist al revoltei lor, ci pentru… huliganism.

De remarcat că banda desenată este realistă şi veridică, fiind foarte bine documentată, atât pe baza fotografiilor realizate de oamenii simpli, dar mai ales de ofiţerii de Securitate (şi în mai multe casete sunt desenaţi securişti care fotografiază pe ascuns manifestanţii), cât mai ales a mărturiilor participanţilor la revoltă supravieţuitori.

Albumul „Braşov 1987 – doi ani prea devreme” se adresează cu predilecţie copiilor de vârstă şcolară. Acest lucru este dovedit de faptul că scenariul este scris pentru vârsta lor, că există numeroase note de subsol care explică micilor cititori ce înseamnă o cartelă de alimente, ce au reprezentat instituţii precum Securitatea şi Miliţia, Judeţeana de Partid, Radio Europa Liberă etc.

De asemenea, la finalul albumului, opt pagini sunt consacrate unor activităţi didactice care, prin întrebări sau rânduri de completat, urmăresc să fixeze în memorie acţiunea şi mai ales mesajul transmis de albumul BD. Am apreciat şi faptul că pe ultima pagină este detaliată raţia de alimente valabilă în 1987 în Braşov şi este reprodusă o cartelă de alimente.

Nicolae Pepene, iniţiatorul realizării albumului de benzi desenate „Braşov 1987 – doi ani prea devreme”, este istoric de profesie, specializat în istoria interbelică a României. A fost director al Direcţiei de Cultură al oraşului Râşnov şi fondator al Festivalului de Film Istoric, Festivalului de Reconstituire Istorică şi Festivalului pentru copii „Jocmania“ din localitate. Din 2014 este directorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov. Este curator de expoziţii, consultant ştiinţific pentru diverse filme documentare şi autor (sau co-autor) a zece cărţi, în special albume istorice. Cea mai nouă carte a sa este „Braşov  100 (1918-2018)”.

Comentarii

loading...